Primăria Iașului intenționează să dubleze bugetul pentru anul următor, pregătind în același timp majorări ale taxelor pentru automobile, trăsuri și servicii de salubritate. Planul include creșterea numărului de căruțe utilizate în activitățile de salubritate, de la 27 la 100, în încercarea de a îmbunătăți eficiența serviciului.
În 1926, primăria se confrunta cu o criză financiară, având datorii de aproximativ 71 de milioane de lei, iar jumătate din taxele comunale nu erau încasate. Primarul Nicolae Gheorghiu atrăgea atenția asupra neplății datoriilor de către anumite categorii de contribuabili, cum ar fi comercianții și foștii edili.
În contextul în care Iașul căuta soluții financiare, se propunea introducerea unor taxe suplimentare pentru automobilele care circulau spre localitățile învecinate, ca Târgu Frumos, Bivolari și Ștefănești. Acești proprietari nu contribuiau financiar, deși utilizau infrastructura orașului.
Bugetul actual de 81 de milioane de lei a fost considerat insuficient și se dorea o aliniere a acestuia cu bugetul primăriei Cernăuți, care era aproape dublu, ajungând la 151 de milioane de lei. Astfel, se anticipa că bugetul primăriei Iașului ar putea atinge 150 de milioane de lei prin majorarea diverselor taxe.
În plus, se prevedea reorganizarea serviciului de salubritate, care urma să fie completat cu un număr mai mare de vehicule, pentru a răspunde nevoilor orașului. Aceste măsuri aveau ca scop colectarea mai eficientă a veniturilor și asigurarea unor servicii mai bune pentru cetățeni.
