România traversează o perioadă de schimbări demografice semnificative, cu implicații profundă asupra economiei și sistemelor sociale. La 1 ianuarie 2026, populația rezidentă a țării era de aproximativ 19 milioane, dintre care 25,7% erau seniori cu vârste de peste 60 de ani, echivalând cu 4,89 milioane de persoane. Femeile constituiau majoritatea acestei categorii, având o pondere de 58,7%.
Acest fenomen de îmbătrânire accelerată este alimentat de scăderea natalității și de un spor natural negativ, a subliniat vicepreședintele Institutului Național de Statistică (INS). Indicele de îmbătrânire demografică a crescut considerabil, de la 112 persoane vârstnice la 100 de tineri în 2016, la 135,9 în 2026, ceea ce denotă o creștere a numărului de seniori în raport cu generațiile tinere.
Aceste statistici sugerează o diminuare a populației active, ceea ce poate genera dificultăți în recrutarea de personal, deficit de forță de muncă în anumite domenii și presiuni asupra costurilor salariale. Rata de ocupare pentru persoanele de peste 60 de ani se așteaptă să fie de 38,5% pentru cei cu vârste între 60-64 de ani, 5,2% pentru cei de 65-69 de ani și 1,1% pentru cei de 70-74 de ani, comparativ cu o rată națională de 48,3%.
Vicepreședintele INS a declarat că îmbătrânirea populației nu reprezintă doar o provocare demografică, ci și una economică și socială, subliniind necesitatea regândirii modului de organizare și de îngrijire a vârstnicilor. Este esențial ca sistemul de îngrijire să fie accesibil și adaptat nevoilor individuale, asigurând continuitate în îngrijire, fie că este vorba despre servicii comunitare sau rezidențiale.
Pe lângă îngrijirea seniorilor, este crucial să se investească în prevenție pentru a întârzia apariția dependenței, transformând îngrijirea vârstnicilor într-o responsabilitate comună, care necesită politici publice eficiente, resurse adecvate și parteneriate între sectorul public și cel privat.
