Un nou studiu a fost publicat, aducând în discuție necesitatea revizuirii criteriilor de diagnostic pentru obezitate, informează surse de specialitate. Această cercetare vine ca răspuns la apelurile anterioare ale experților care solicită o evaluare mai cuprinzătoare decât simplul indice de masă corporală (IMC), care se bazează doar pe greutatea și înălțimea unei persoane.
Studiul subliniază implicațiile unei astfel de definiri extinse asupra diagnosticării, prevalenței și tratamentului obezității, o problemă globală ce afectează peste un miliard de oameni, conform estimărilor Organizației Mondiale a Sănătății.
Obezitatea este asociată cu riscuri crescute de dezvoltare a diabetului de tip 2, bolilor cardiovasculare, afecțiunilor hepatice și renale, precum și a anumitor tipuri de cancer. Noua clasificare propusă în acest studiu împarte obezitatea în două stadii: preclinic, unde reprezintă un factor de risc, și clinic, când deja provoacă probleme de sănătate.
Analizând datele a aproximativ 850.000 de adulți din China, Marea Britanie, SUA și Spania, cercetarea sugerează că, în funcție de noul sistem, între 1% și 3% dintre persoanele considerate obeze pe baza IMC-ului nu ar mai fi incluse în această categorie, în timp ce 5% până la 9% ar putea fi diagnosticate cu obezitate. Această modificare ar putea afecta zeci de milioane de oameni la nivel global.
Francesco Rubino, expert în chirurgie metabolică și bariatrică, a menționat că inexactitățile măsurătorilor bazate pe IMC sunt recunoscute, dar până acum nu existau alternative mai eficiente. Noul cadru de evaluare vizează să ofere o caracterizare clinică relevantă a obezității, esențială pentru îngrijirea pacienților și formularea politicilor de sănătate.
Noua abordare propune evaluarea grăsimii corporale, inclusiv prin circumferința taliei, în tandem cu IMC-ul, și examinarea posibilelor disfuncții organice asociate înainte de diagnosticare. Astfel, persoanele cu un IMC ridicat, dar fără un procent crescut de grăsime corporală, nu vor fi incluse în categoria obezității. Categoriile propuse includ „obezitate preclinică” pentru cei cu un IMC mare și grăsime corporală ridicată, dar fără disfuncții organice, și „obezitate clinică” pentru cei care au și disfuncții asociate.
Conform estimărilor, doar aproximativ 27% dintre persoanele cu obezitate din cele patru țări studiate suferă de obezitate clinică, ceea ce reprezintă aproximativ 8,5% din totalul adulților. De asemenea, studiul arată că majoritatea persoanelor cu „obezitate preclinică” nu progresează către stadiul de obezitate clinică, deși ratele de progresie sunt mai ridicate în China și Spania.
