Rezistența la insulină poate fi reversibilă prin reducerea grăsimii interne, însă este important să înțelegem cauzele care o generează. Această condiție poate fi privită din două perspective: îngrașarea determină rezistența la insulină sau, dimpotrivă, rezistența la insulină contribuie la creșterea în greutate?
Dr. Antonela Burlacu, medic primar endocrinolog, compară procesul cu un baraj: „La un moment dat, pancreasul se confruntă cu dificultăți în a produce suficientă insulină, iar celulele nu mai pot prelua zahărul, ceea ce duce la diabet.”
Când o persoană se îngrașă, inflamația generată împiedică insulina să transporte zahărul în celule. Pancreasul compensează prin creșterea producției de insulină, dar, deși greutatea este crescută, glicemia poate rămâne normală, ceea ce poate induce o stare de iluzie asupra sănătății.
Acad. Dr. Anca Sima, expert în lipidele din sânge, subliniază că „de-a lungul anilor, am observat că toate cazurile de rezistență la insulină duc inevitabil la diabet.”
Creșterea în greutate este adesea asociată cu un nivel ridicat de grăsimi în sânge, care afectează atât ficatul, cât și pancreasul. Pe măsură ce grăsimile se acumulează, celulele din pancreas se suprasolicită. Așadar, este esențial să se monitorizeze nivelul colesterolului și trigliceridelor pentru a preveni complicațiile.
Acumularea de grăsimi în celulele pancreatice atrage, de asemenea, macrofagele, care pot provoca distrugerea acestora. Aceasta este o problemă serioasă, deoarece poate duce la o serie de afecțiuni, precum ficat gras, insuficiență renală și alte complicații severe.
Chiar și persoanele cu o greutate normală pot dezvolta rezistență la insulină, în special în cazul sindroamelor genetice, unde acumulările de grăsime apar în anumite zone ale corpului.
