Sezonul actual de ciuperci este unul dintre cele mai slab reprezentate din ultimele decenii, din cauza secetei care împiedică dezvoltarea acestora. Totuși, există ciuperci care reușesc să iasă, mai ales prin locurile umede, cum ar fi pălăria șarpelui sau piciorul căprioarei.
Aceste ciuperci, cunoscute științific sub numele de Macrolepiota procera, sunt foarte apreciate datorită gustului lor. Este important să le culegeți din zone sigure, precum pășunile, pentru a evita confuzia cu specii necomestibile care cresc în aceleași regiuni. În plus, ciupercile de pe câmp, precum champignonii, sunt de asemenea foarte gustoase.
Prepararea acestor ciuperci este simplă. După ce le spălați, este recomandat să le tăiați pe fibră, mai ales dacă sunt mari. Se fierb timp de zece minute, apoi se condimentează cu sare, piper și puțin praf de usturoi. După această etapă, se trec prin făină și ou bătut, fiind prăjite în ulei încins, oferind un rezultat asemănător cu șnițelul.
De asemenea, există alternative de preparare, cum ar fi prăjirea directă în ulei, fără a folosi făină sau ou. O metodă tradițională din zona Firiza-Blidari implică uscarea ciupercilor, măcinarea acestora și folosirea ca condiment în diverse preparate, cum ar fi sarmalele sau paste, aducând o notă distinctă, asemănătoare cu trufele.
