Sfântul Ioan Gură de Aur, născut între anii 344 și 354 în Antiohia, a fost un teolog influent și arhiepiscop al Constantinopolului. La vârsta de 20 de ani, el a fost botezat și a început studiile în filozofie sub îndrumarea lui Andragatiu și în retorică cu Libaniu. A fost hirotonit diacon în 381 de către Arhiepiscopul Meletie, iar în 386 a devenit preot.
După moartea patriarhului Nectarie, Ioan a fost ales patriarh al Constantinopolului în 398, hirotonit de patriarhul Teofil al Alexandriei. În această funcție, el a început reforme importante pentru a combate corupția și excesul din rândul preoților. Aceasta l-a pus în conflict cu mulți adversari, printre care se număra și Teofil de Alexandria.
Conflictul s-a intensificat după ce Ioan a primit în adăpost pe Fratii Lungi, expulzați din Egipt de Teofil. În urma acestor evenimente, imparateasa Eudoxia l-a chemat la un sinod, dar Ioan a refuzat să se prezinte, fiind apoi depus în 403 și exilat în Bitinia. Chiar dacă a fost rechemat, el a continuat să critice stilul de viață extravagant și idolatria din jurul unei statui de argint a Eudoxiei. Din cauza acestor critici, Ioan a fost din nou exilat, de această dată la Pityum, pe malul Mării Negre, unde a murit pe 14 septembrie 407.
După moartea sa, moaștele au fost aduse la Constantinopol și așezate în Biserica Sfinților Apostoli în 438. La începutul secolului al XIII-lea, în timpul Cruciadei a IV-a, moaștele sale au fost duse la Roma, dar au fost restituite Bisericii Ortodoxe de către Biserica Romano-Catolică după 800 de ani. În 2004, Papa Ioan Paul al II-lea a returnat moaștele celor doi sfinți, inclusiv ale lui Ioan Gură de Aur, Patriarhului Ecumenic Bartolomeu I.
De asemenea, în 1997, Cardinalul Silvano Piovanelli a oferit Bisericii Ortodoxe Române o relicvă din moaștele Sfântului Ioan, care se află acum în Paraclisul Catedralei Mântuirii Neamului. Slujba Liturghiei Sfântului Ioan Gură de Aur este una dintre cele mai utilizate în bisericile ortodoxe, având la bază un formular de cult pe care el l-a dezvoltat.
Troparul și Condacul Sfântului Ioan reflectă profunditatea și lumina învățăturilor sale, punând accent pe smerenie și adorarea divinității. În această zi, este comemorată și sfânta Antuza, mama sa, care a rămas văduvă și și-a dedicat viața educației fiului ei.
