În anul 1908, un motan mic și hotărât a apărut la intrarea Muzeului Britanic din Londra, dorind să devină parte din acest loc emblematic. Deși paznicii i-au refuzat accesul de mai multe ori, pisica a persistat, revenind zilnic cu răbdare, ca și cum ar fi așteptat să fie acceptată oficial.
În cele din urmă, un paznic pe nume Henry a fost impresionat de determinarea sa și a decis să-l adopte, oferindu-i numele Mike. De-a lungul timpului, Mike a devenit o prezență iubită în muzeu, petrecându-și zilele explorând curțile și holurile, vânând șoareci și aducând un zâmbet pe fețele angajaților și vizitatorilor.
Cu toate că era prietenos cu oamenii, Mike avea o personalitate puternică, demonstrând o aversiune față de alte pisici și fiind selectiv în privința companiei sale. A fost chiar recunoscut neoficial ca „pisica rezidentă” a muzeului, fiind menționat în documentele oficiale ale instituției.
Până în 1924, anul în care a trecut în neființă, Mike a devenit un simbol al Muzeului Britanic, lăsând o amprentă deosebită asupra locului și dovadă a faptului că, uneori, o ființă mică poate avea un impact semnificativ asupra unui spațiu grandios.
