Ciocănitoarea cu frunte de aur, cunoscută științific sub denumirea de Melanerpes flavifrons, este o pasăre remarcabilă din familia Picidae, care se găsește în America de Sud. Această specie este specifică regiunilor tropicale și subtropicale din Brazilia, Paraguay și nord-estul Argentinei, preferând pădurile umede de câmpie, marginile pădurilor și locurile cu arbori izolați.
Cu o lungime de aproximativ 18-20 cm și o greutate între 50 și 70 de grame, ciocănitoarea are o anvergură a aripilor de 30-35 cm. Aspectul său distinctiv include o frunte și o creastă galbenă strălucitoare la masculi, în timp ce femelele au un galben mai palid, limitat la frunte. Corpul este majoritar negru, cu aripi negre decorate cu dungi albe, iar partea inferioară este albicioasă cu nuanțe de gri și pete negre. Ciocul este puternic, ascuțit și de culoare neagră, fiind adaptat pentru a ciocăni în scoarța copacilor.
Comportamentul Melanerpes flavifrons este activ și social, trăind adesea în perechi sau grupuri mici. Aceasta este o pasăre omnivoră, alimentându-se cu insecte, fructe sălbatice, nuci și semințe. Tehnica sa de hrănire implică ciocănirea rapidă a lemnului pentru a detecta prada sau pentru a-și construi cuibul. Sunetul său este un ciripit ascuțit, similar cu un „kik-kik-kik”, utilizat pentru a marca teritoriul.
Reproducerea are loc în sezonul ploios, între septembrie și ianuarie, când femela depune 3-5 ouă albe în cuiburi săpate în copaci morți sau ramuri putrede. Ambii părinți se implică în incubația ouălor timp de 12-14 zile și în hrănirea puilor, care părăsesc cuibul după 25-30 de zile. Conform IUCN, specia nu este considerată amenințată, având un statut de conservare „Preocupare minimă”, datorită unei populații stabile și adaptabilității la medii modificate de om, cum ar fi plantațiile de eucalipt.
Ciocănitoarea cu frunte de aur joacă un rol ecologic semnificativ, contribuind la controlul populațiilor de insecte și la dispersia semințelor prin consumul de fructe.
