Vorbitul în somn este un fenomen mai frecvent decât ne-am aștepta. Multe persoane au experimentat, chiar și o dată, o conversație nocturnă, fie că aceasta a constat în chicoteli, cuvinte sau monologuri complete.
Dar ce determină acest comportament? Este posibil să fie un obicei incontrolabil, sau există o legătură cu starea emoțională a individului? Deși știința nu oferă toate răspunsurile, vorbitul în somn este, în general, considerat o ciudățenie a organismului, similară cu sughițul.
Studiile sugerează că aproximativ 66% dintre oameni vorbesc în somn măcar o dată în viață. La copii, acest procent este chiar mai mare, atingând 50%, deoarece creierul lor este în dezvoltare și mai predispus la treceri între stările de veghe și somn.
Conform specialiștilor, copiii au o proporție mai mare de somn REM, ceea ce facilitează apariția acestui tip de comportament. La adulți, frecvența este mai redusă, cu o persoană din 20 continuând să vorbească în somn ocazional. Factorii precum anxietatea sau stresul pot influența acest fenomen, dar genetică joacă un rol semnificativ, vorbitul în somn având tendința de a se transmite în familie.
De obicei, vorbitul în somn nu este periculos și nu afectează calitatea somnului. Cu toate acestea, poate fi asociat cu probleme de sănătate, cum ar fi apneea de somn sau tulburări mai severe. Astfel, dacă acest comportament apare brusc sau este însoțit de reacții intense, este recomandat să se consulte un specialist.
În ciuda miturilor din filme, vorbitul în somn nu este o sursă sigură de informații. Un studiu recent a demonstrat că, în majoritatea cazurilor, cuvintele rostite nu sunt coerente, iar mesajele sunt adesea neclare. Conform experților, nu trebuie să ne așteptăm la revelații nocturne, ci mai degrabă să înțelegem că acest fenomen este o parte normală a diversității comportamentului uman în timpul somnului.
