Într-o sală din Buenos Aires, sunetele tangoului aduc o nouă speranță pentru persoanele diagnosticate cu boala Parkinson. Lidia Beltran, o pacientă de 66 de ani, împărtășește cum acest dans a devenit un remediu esențial pentru ea. Participând la atelierele organizate de spitalul Ramos Mejia, Lidia și alți aproximativ 200 de pacienți se bucură de beneficiile mișcării și muzicii în combaterea simptomelor acestei afecțiuni neurodegenerative.
De 15 ani, echipa de neurologi care coordonează aceste ateliere analizează impactul tangoului asupra evoluției bolii. Dr. Nelida Garretto, unul dintre cei implicați în proiect, subliniază că dificultățile de mers sunt o problemă majoră pentru pacienți, iar tango-ul, fiind un dans bazat pe mișcare, ajută la îmbunătățirea coordonării și a echilibrului.
Studiile arată rezultate promițătoare. Mulți participanți reușesc să depășească momentele de blocaj motor prin exerciții inspirate din tango. „O pacientă ne-a spus că atunci când simte că nu se poate mișca, începe să danseze un 'opt', ceea ce o ajută să își recâștige mobilitatea”, a menționat dr. Tomoko Arakaki.
Pe lângă beneficiile fizice, dansul are un impact pozitiv și asupra stării psihice. Lidia, diagnosticată recent, a descoperit că dansul nu doar o ajută să își controleze simptomele, dar îi oferă și o bucurie profundă. „Dacă pot frâna progresia bolii, atunci vreau să continui să dansez cu viața”, a declarat ea.
Atelierele de tango sunt mai mult decât simple sesiuni de dans; ele reprezintă un refugiu social pentru pacienți, care adesea se confruntă cu izolare și depresie din cauza bolii. Participanții dansează alături de parteneri sănătoși, sub îndrumarea unor terapeuți specializați, cum ar fi Manuco Firmani, un dansator renumit.
Emilia, o altă participantă de 86 de ani, își descrie orele de tango ca fiind „bucuria din fiecare marți”, în ciuda opoziției fiului ei. Această activitate îi aduce aminte de tinerețe și îi oferă motivația de a continua să se miște.
Conform neurologului Sergio Rodriguez, progresele observate anual sunt semnificative în ceea ce privește funcțiile cognitive și motorii ale pacienților. Tango-ul nu doar că ajută la îmbunătățirea mersului, ci și la dezvoltarea abilităților cognitive, având un impact pozitiv în gestionarea simultană a sarcinilor.
La finalul fiecărei sesiuni, aplauzele umplu sala, reflectând atmosfera de satisfacție și realizare. „Dansul este esențial, și nimeni nu le poate lua asta”, a concluzionat terapeuta Laura Segade.
