Mulți dintre noi ne trezim dimineața simțindu-ne mai degrabă confuzi și obosiți, chiar dacă am dormit suficient. Un studiu recent realizat de cercetătorii din Elveția, publicat în Current Biology, oferă o explicație detaliată privind acest fenomen.
Se pare că trezirea nu este doar inversarea adormirii, ci un proces neurologic complex ce se desfășoară în etape. Echipa de cercetare a monitorizat activitatea cerebrală a 20 de participanți în peste 1.000 de episoade de trezire, utilizând 256 de senzori EEG, un număr semnificativ mai mare decât cel folosit de obicei în astfel de studii.
Rezultatele sugerează că trezirea se produce în unde succesive, începând cu regiunile frontale ale creierului, care sunt responsabile pentru luarea deciziilor, și continuând până la zonele vizuale. Această activare se desfășoară mai repede în lobii frontali, dar semnalele trebuie să parcurgă un traseu mai lung pentru a ajunge la regiunile posterioare ale creierului.
Tiparul de activare depinde de faza somnului. În timpul somnului REM, cortexul se activează aproape instantaneu, iar unda de veghe se propagă uniform. În contrast, în somnul lent, activarea începe central și este mai dificilă, datorită fluctuațiilor neuronale între stări de activitate și repaus, un proces denumit „bistabilitate”.
Cercetătorii au descoperit două tipuri de unde cerebrale lente: unele care facilitează o trezire rapidă și altele care intensifică senzația de somnolență. Aceasta ar putea explica de ce unele dimineți sunt mai dificile decât altele.
Aceste descoperiri ar putea avea implicații importante pentru tratamentele tulburărilor de somn, apneea în somn sau chiar epilepsia asociată ciclurilor de somn. Studiul subliniază complexitatea unui proces comun, cum ar fi trezirea, care, deși pare banal, este de fapt un mecanism neurologic sofisticat.
