Plățile datoriilor externe ale țărilor cu venituri mici către creditorii privați sunt de trei ori mai mari decât cele către China, conform unor date recente. Această situație subliniază dificultățile cu care se confruntă aceste țări în procesul de rambursare a împrumuturilor, afectându-le capacitatea de a investiga în educație sau infrastructură.
Tim Jones, director al organizației Debt Justice, a evidențiat că aceste date contrazic ideea că China este principalul vinovat pentru criza datoriilor din țările în dezvoltare. De-a lungul anilor, China a acordat împrumuturi semnificative pentru proiecte de infrastructură, folosind câștigurile din exporturile de materii prime ca garanții.
„Creditorii comerciali cu dobânzi mari obțin cea mai mare parte a rambursărilor de la țările cu venituri mai scăzute. În cazurile cu datorii excesive, toți creditorii externi ar trebui să considere anularea datoriilor, proporțional cu ratele dobânzilor aplicate”, a afirmat Jones.
În urma pandemiei, țările în dezvoltare continuă să se confrunte cu un nivel insuportabil al datoriilor, în condițiile în care costurile de împrumut rămân ridicate. Cheltuielile necesare pentru infrastructură și măsurile legate de schimbările climatice au crescut semnificativ.
Analiza realizată de Debt Justice, bazată pe datele Băncii Mondiale, arată că, între 2020 și 2025, 39% din plățile datoriilor externe ale 88 de țări cu venituri mici și insule mici în dezvoltare, totalizând 354 miliarde de dolari, au fost destinate creditorilor privați. În contrast, 34% au mers către creditori multilaterali, 13% către creditori din China și 14% pentru rambursarea împrumuturilor bilaterale către alte guverne.
Printre cele 32 de țări cu cele mai mari plăți ale datoriilor externe, 21 au direcționat peste 30% din sumele datorate către creditorii privați. Numai șase dintre acestea - Angola, Camerun, Congo, Djibouti, Laos și Zambia - au alocat mai mult de 30% din plăți către creditori din China.
De asemenea, datele indică o creștere semnificativă a rambursărilor către creditorii multilaterali, de la 30 miliarde de dolari în 2020 la 70 miliarde de dolari în 2025.
