În România, se observă o distorsionare semnificativă a democrației, în special sub conducerea guvernului Niculescu, care este considerat a fi de orientare PSD. Premierul informal, Sorin Grindeanu, nu beneficiază de o majoritate stabilă și transparentă în Parlament, iar puterea pare să fie închiriată prin acorduri subterane, în special cu AUR. Aceste aranjamente devin evidente la voturile pentru numirile în funcții cheie, cum ar fi cele din cadrul Televiziunii Române și Curții de Conturi.
La Cotroceni se află un președinte ales pe baza unui discurs reformator, însă Nicușor Dan a renunțat la rolul său de partener al reformelor, transformându-se într-un simbol al compromisului politic. Acesta este al doilea președinte care pare să trădeze voința electoratului, după Klaus Iohannis, care a facilitat revenirea PSD la putere.
Aceste evoluții au dus la demobilizarea electoratului reformist și la creșterea populismului extremist, cu un pericol tot mai mare de a se recurge la o abordare destructivă în politică. Exemplele din alte țări, cum ar fi Grecia, ilustrează consecințele negative ale unei astfel de tendințe, cu un venit mediu al populației care a căzut sub cel din România.
Deși criza guvernamentală poate părea că s-a încheiat temporar, criza politică continuă, cu un guvern vulnerabil moral, care exercită puterea fără o majoritate clară. Adrian Wiener, deputat USR, a declarat că USR a ales o opoziție responsabilă, continuând să apere valorile europene, modernizarea țării și lupta împotriva corupției și a trocurilor politice.
