În România anului 2025, un număr semnificativ de elevi din mediul rural, aproape 20%, continuă să învețe în condiții defavorabile, caracterizate prin predarea simultană, unde un singur cadru didactic se ocupă de mai multe clase. Formațiunea USR consideră că aceste practici trebuie eliminate pentru a asigura o educație de calitate.
Deputata USR, Corina Atanasiu, a inițiat un proiect legislativ care propune organizarea de clase separate pentru fiecare nivel de studiu, indiferent de numărul de elevi. Această măsură este considerată de urgență, având în vedere că un studiu realizat de World Vision arată că peste 60% dintre elevii din aceste medii nu ating nivelul minim de literatie funcțională.
Predarea simultană reduce atenția pe care fiecare copil o primește, ceea ce afectează profund procesul de învățare. Corina Atanasiu subliniază că această organizare duce la rezultate slabe și la un abandon școlar crescut, condamnând astfel sute de mii de copii la inegalitate.
Proiectul legislativ propus de USR vizează modificarea Legii învățământului preuniversitar (nr. 198/2023), obligând autoritățile locale să organizeze clase distincte chiar și în zonele izolate geografic sau lingvistic, asigurând astfel dreptul la o educație de calitate pentru toți copiii.
Deși numărul elevilor care învață în sistem simultan a scăzut față de 2021, aproximativ 97.000 de copii (20% dintre elevii de la sat) au fost afectați de aceste condiții în anul școlar recent încheiat. Rata abandonului școlar în cazurile de predare simultană este de 7,5%, semnificativ mai mare decât media națională.
În plus, 59% dintre profesori nu dispun de materiale didactice adecvate, iar 56% se confruntă cu dificultăți legate de transportul la școală, descriind adesea orele ca fiind „servicii educaționale minimale”. Corina Atanasiu afirmă că datele din studiul World Vision indică o nevoie urgentă de acțiune, iar eliminarea predării simultane va impune autorităților locale să investească în infrastructură și resurse umane.
USR sugerează că nu copiii ar trebui să se adapteze la un sistem deficitar, ci legislația statului ar trebui să fie ajustată pentru a răspunde nevoilor fiecărui copil, indiferent de locul în care trăiește.
