Steaua TOI-6894 seamănă cu multe altele din galaxia noastră. Este o pitică roșie, având o luminozitate slabă și o masă redusă, care constituie doar aproximativ 20% din masa Soarelui nostru.
Planetologii au considerat, o perioadă îndelungată, că astfel de stele nu pot furniza condițiile necesare pentru formarea și găzduirea planetelor gigantice.
Totuși, astronomii dintr-o echipă internațională au detectat semnătura indiscutabilă a unei planete gazoase care orbitează în jurul piticei TOI-6894, conform unui studiu publicat miercuri în revista Nature Astronomy.
Descoperirea surprinzătoare
TOI-6894 este acum cea mai mică stea cunoscută care găzduiește o planetă uriașă. Aceasta, denumită TOI-6894b, are o rază ușor mai mare decât cea a planetei Saturn, dar doar jumătate din masa acesteia. Ea completează o rotație completă în jurul stelei sale în doar 3,36 de zile.
Pentru a o descoperi, astronomii au realizat observații folosind datele fotometrice furnizate de satelitul TESS (Transiting Exoplanet Survey Satellite) în cadrul unei campanii de căutare a planetelor uriașe ce orbitează în jurul stelelor pitice.
„Nu înțelegem cu adevărat modul în care o stea cu o masă atât de redusă poate să formeze o planetă atât de masivă”, a declarat Daniel Bayliss, profesor asociat la Universitatea Warwick din Regatul Unit, într-un comunicat de presă.
„Faptul că această stea găzduiește o astfel de planetă are implicații semnificative asupra numărului total estimat de planete gigantice din galaxia noastră”, a adăugat el.
Provocări în înțelegerea formării planetelor
„Este o descoperire intrigantă. Este unul dintre obiectivele căutării de exoplanete: prin identificarea unor sisteme planetare diferite de Sistemul Solar, putem testa modelele noastre și înțelege mai bine formarea acestuia”, a spus Vincent Van Eylen, coautor al studiului și cercetător la Laboratorul de Științe Spațiale Mullard din Regatul Unit.
Teoria dominantă pentru formarea planetelor este cea a nucleului de acreție, unde un nucleu planetar se formează prin acumularea de materie într-un disc protoplanetar înconjurător.
Pe măsură ce acest nucleu devine masiv, atrage gaze, formând o atmosferă densă. Apoi, procesul de acreție a gazului se intensifică, generând o planetă gigantică gazoasă. Totuși, formarea planetelor uriașe este considerată mai dificilă în jurul stelelor cu masă redusă, din cauza cantității limitate de gaze și praf din discul protoplanetar.
O teorie alternativă sugerează că instabilitatea gravitațională a discului protoplanetar poate duce la formarea planetelor prin fragmente de gaz și praf cosmic. Totuși, datele disponibile nu explică formarea planetei TOI-6894b prin această teorie.
Observații viitoare
O direcție de cercetare care ar putea lămuri originea acestei planete este studiul detaliat al compoziției atmosferei sale, care ar putea oferi indicii prețioase despre mărimea și structura nucleului său.
Atmosfera planetei a fost deja programată pentru a fi observată de telescopul spațial James Webb în următoarele 12 luni.
În timp ce majoritatea exoplanetelor gigantice gazoase descoperite până acum sunt de tip „Jupiter fierbinte”, cu temperaturi între 1.000 și 2.000 de grade Kelvin (între 720 și 1.720 de grade Celsius), TOI-6894b se remarcă prin faptul că este neobișnuit de rece, având o temperatură de 420 de grade Kelvin (146,8 grade Celsius).
Se crede că atmosfera sa este dominată de chimia metanului, ceea ce o face un caz „extrem de rar” de studiu.
