Un cercetător finlandez, Pekka Rechardt, a avansat ideea că mintea umană ar putea continua să existe chiar și după ce creierul încetează să funcționeze. Această teorie se bazează pe mărturiile unor persoane care au supraviețuit unor stopuri cardiace, relatând experiențe extrem de vii în acele momente critice.
Rechardt a revizuit o cercetare anterioară din 2025, realizată de o echipă internațională, care a evidențiat că activitatea electrică din cortexul cerebral poate dispărea în interval de 10 până la 30 de secunde după un stop cardiac. Această observație a fost publicată în revista International Review of Psychiatry și sugerează că unele dintre experiențele raportate în apropierea morții au loc în această perioadă de activitate cerebrală extrem de redusă.
Cercetătorul a subliniat trei elemente esențiale ale conștiinței care persista în aceste experiențe: sentimentul propriei prezențe, senzațiile vii și capacitatea de a percepe evenimentele ca un tot coerent. El a argumentat că, dacă aceste elemente pot continua să existe fără activitate cerebrală, atunci distrugerea creierului nu ar implica neapărat dispariția minții.
În cadrul lucrării sale, Rechardt a propus o explicație a conștiinței care depășește limitele tradiționale ale activității cerebrale, sugerând că experiențele pot fi interpretate dintr-o dimensiune suplimentară, ce permite perceperea simultană a diferitelor elemente ale conștiinței.
De asemenea, Rechardt a explorat conceptul de 'prezent continuu', argumentând că, în experiențele din apropierea morții, indivizii pot percepe amintiri și evenimente ca având loc simultan, chiar și în absența stimulării senzoriale. Aceasta ridică întrebări importante despre natura conștiinței și despre cum aceasta ar putea exista independent de creier.
În concluzie, teorii precum cea propusă de Rechardt ar putea oferi perspective noi asupra conștiinței și a posibilei sale continuități după moarte, dar rămân provocări semnificative în explicarea acestor fenomene.
