Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul este sărbătorită pe 24 iunie, marcând un moment important în tradiția creștină. Potrivit istoriei, Ioan Botezătorul s-a născut în cetatea Orini, avându-i ca părinți pe Zaharia, un preot, și pe Elisabeta, descendentă din neamul lui Aaron.
Vestirea nașterii sale a fost făcută de îngerul Gavril, iar Zaharia, care nu a crezut în mesajul divin, a rămas mut până la venirea fiului său. Considerat ultimul proroc al Vechiului Testament, Ioan Botezătorul a avut rolul de a pregăti calea pentru venirea lui Isus Hristos, botezându-i pe cei care se pocăiau în râul Iordan.
Conform Evangheliei după Matei, mesajul său era unul de pocăință, anunțând apropierea Împărăției Cerurilor. Misiunea sa a fost împlinită atunci când Isus a venit la el pentru a fi botezat.
Nașterea lui Ioan Botezătorul este celebrată la 24 iunie, în timp ce zămislirea sa este marcată pe 23 septembrie. Această dată a fost stabilită în conformitate cu calendarul iudaic, având loc după ce Zaharia a tămâiat altarul, un loc sacru în care doar arhierii aveau acces.
Moartea lui Ioan Botezătorul a fost tragică, fiind întemnițat de Irod Antipa pentru că l-a criticat pe acesta pentru căsătoria sa cu cumnata sa. La aniversarea zilei sale de naștere, Irod a ordonat ca Salomeea, fiica Irodiadei, să danseze, iar aceasta a cerut capul lui Ioan Botezătorul.
În tradiția populară, Tăierea Capului Sfântului Ioan este sărbătorită pe 29 august, iar nașterea sa este asociată cu sărbătoarea Sânzienelor. Fetele tinere adună flori de sânziene, împletesc cununi și le lasă pe apă, în speranța că vor avea o căsătorie reușită.
Deși pe 24 iunie se celebrează Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul, nu se fac urări de „La mulți ani” celor care poartă numele Ioan sau variantele acestuia; sărbătoarea lor are loc pe 7 ianuarie, în cadrul Soborului Sfântului Ioan Botezătorul.
Astfel, nașterea și moartea acestui sfânt sunt învăluite în tradiții și legende, marcând o parte importantă din calendarul religios și cultural românesc.
