Ion Iliescu, figura centrală a României din anii 1990, a avut un impact semnificativ asupra istoriei recente a țării, conform opiniilor exprimate de istorici. Analizând deciziile sale, se conturează o imagine complexă, marcată de controverse.
La momentul preluării puterii, Iliescu a fost perceput ca un simbol al schimbării, reunind românii în jurul nemulțumirii față de regimul Ceaușescu. Totuși, criticile nu au întârziat să apară. De exemplu, Cosmin Popa subliniază că puterea lui Iliescu s-a bazat adesea pe manipulare și divizare, argumentând că tranziția către democrație a fost una superficială.
Adrian Cioroianu compară stilul de conducere al lui Iliescu cu cel al lui Mihail Gorbaciov, remarcând parcursul său politic care a culminat cu integrarea României în NATO. Cioroianu menționează însă și momentele controversate, cum ar fi Mineriada, care au lăsat o umbră asupra acestui capitol istoric.
Viziunea lui Iliescu a fost una duală: a fost atât un lider carismatic, capabil să comunice eficient cu populația, cât și un politician care a generat dezamăgiri profunde. Potrivit lui Popa, administrarea tranziției a dus la exodul românilor care nu și-au găsit locul în noua societate.
Politologul Vladimir Tismăneanu subliniază că Iliescu a avut o viziune rigidă asupra politicii, fiind mai degrabă un partocrat decât un democrat, ceea ce a limitat înțelegerea sa a societății civile.
