Donald Trump a reușit să creeze o atmosferă de imprevizibilitate în politica internațională, lăsându-i pe adversari să se întrebe despre intențiile sale reale. De exemplu, după ce a lăsat impresia că ar accepta o pauză în negocierile cu Iranul, a decis totuși să lanseze atacuri aeriene.
Analizând stilul său, unii experți sugerează că Trump a dezvoltat o abordare centralizată care depinde în mare măsură de temperamentul său personal, ceea ce face ca deciziile politice să fie mai greu de anticipat.
Acest tip de imprevizibilitate a fost transformat în avantaj strategic, devenind o parte esențială a politicii sale externe. Politologii numesc acest fenomen „Teoria Nebunului”, în care un lider își intimidază adversarii prin comportamente imprevizibile în scopul obținerii de concesii.
Tactica lui Trump a fost evidentă și în relațiile cu aliații, pe care i-a insultat și provocat, punând la îndoială angajamentele tradiționale ale Americii în cadrul NATO.
În ciuda acestor tactici, unii analiști pun la îndoială eficiența lor, mai ales în fața adversarilor precum Vladimir Putin și Iranul, care par să rămână neafectați de amenințările lui Trump. De asemenea, acțiunile sale au stârnit îngrijorări în rândul aliaților europeni, care încep să caute alternative pentru a-și asigura securitatea.
Pe termen lung, imprevizibilitatea lui Trump ar putea conduce la o pierdere a încrederii în capacitatea Statelor Unite de a media negocieri, ceea ce ar putea schimba semnificativ peisajul geopolitic global. În acest context, Europa ar putea fi nevoită să devină mai autonomă în materie de apărare, o mișcare care ar putea remodela alianțele tradiționale.
