Cercetătorii au identificat ADN-ul unui virus vechi, extrem de contagios, în pergamente medievale, demonstrând că acesta a afectat turmele de oi timp de cel puțin 3.700 de ani.
Studiul a fost condus de o echipă internațională de la University College Dublin și publicat în revista Science Advances. Descoperirea sugerează că pergamentele nu conțin doar informații istorice, ci și dovezi ale bolilor care au afectat animalele în trecut.
Variola ovină, virusul în cauză, provoacă infecții severe în rândul oilor, având potențialul de a genera pierderi economice semnificative prin reducerea producției de lână, carne și lapte.
Analiza materialelor din care erau fabricate aceste documente, cum ar fi pieile de animale, a dus la identificarea ADN-ului virusului pe paginile a numeroase manuscrise, inclusiv Evangheliile din York, datând de aproximativ 1.000 de ani.
Printre alte documente studiate se numără și Corpus Glossary, un dicționar vechi al limbii engleze. Cercetătorii au descoperit ADN-ul viral și în pergamente din piele de vițel și capră, ceea ce sugerează că virusul ar fi putut infecta și alte specii.
Această descoperire deschide noi oportunități de cercetare în domeniul epidemiilor anterioare, oferind indicii despre modul în care bolile au afectat animalele de-a lungul timpului. Potrivit lui Louis L'Hôte, coordonatorul studiului, analiza ADN-ului vechi ne ajută să înțelegem evoluția virusurilor și impactul lor asupra societăților istorice.
Studiul a identificat, de asemenea, urme ale virusului în dinți de oaie din Epoca Bronzului, demonstrând continuitatea bolii de-a lungul istoriei. Comparând secvențele ADN-ului vechi cu cele actuale, cercetătorii au constatat că virusul a suferit puține modificări genetice în ultimele mii de ani.
Aceste descoperiri ar putea contribui la dezvoltarea unor metode mai eficiente de prevenire și control al variolei ovinelor, o problemă care continuă să afecteze crescătorii de animale la nivel global.
