Cercetarea informatorilor Securității a fost un proces complex, care nu se rezumă la simpla publicare a unei liste de nume. Conform datelor furnizate de CNSAS, identificarea acestora a necesitat analiza a zeci de mii de dosare, fiecare pagină având potențialul de a dezvălui informații esențiale.
CNSAS subliniază că nu deține o bază de date completă care să coreleze automat numele conspirative cu identitățile reale ale informatorilor. Drept urmare, fiecare caz de deconspirare implică o investigație amănunțită, în care informațiile sunt căutate în diferite documente și corelate pentru a stabili identitatea reală a colaboratorului Securității.
Deconspirarea unui informator presupune îndeplinirea a două condiții esențiale: există dovezi că persoana respectivă a transmis informații despre petentul care solicită verificarea, iar informațiile și numele conspirativ sunt corelate fără echivoc cu acea persoană.
Începând din 2006, CNSAS a preluat arhiva fostei Securități, iar documentele sunt introduse treptat în evidențele electronice. Deși bazele de date au simplificat parțial procesul de identificare, cercetarea documentară rămâne esențială.
La data de 10 noiembrie 2026, CNSAS a publicat informații despre 4.920 de ofițeri și subofițeri ai Securității, precum și 1.120 de colaboratori, care sunt înregistrări distincte față de cei 17.104 informatori deconspirați. Lista colaboratorilor include persoanele care ocupă funcții publice și pentru care CNSAS a solicitat instanțelor constatarea calității de colaborator al Securității.
În concluzie, CNSAS își propune să faciliteze accesul la informații despre trecutul comunist al României și să sprijine cercetarea istorică prin actualizarea periodică a listelor și informațiilor accesibile publicului.
