Nașterile prin intermediul donatorilor de spermă au crescut semnificativ în Europa, însă lipsa unor limite clare pentru donațiile internaționale permite ca un singur donator să aibă un număr foarte mare de copii în diverse țări.
De exemplu, Suedia impune o restricție de maximum 6 cupluri pentru fiecare donator. Totuși, activitatea de export a spermatozoizilor ocolește aceste reguli, ceea ce generează preocupări legate de sănătatea publică.
Un incident recent, în care un donator a fost identificat cu o mutație genetică rară asociată cu cancerul, ilustrează riscurile potențiale. În timp ce băncile de spermă argumentează că costurile ridicate și numărul limitat de donatori justifică lipsa unor restricții, specialiștii în etică subliniază că implicațiile psihologice și riscurile genetice sunt frecvent neglijate.
Mai multe țări nordice, împreună cu Belgia, solicită Uniunii Europene să implementeze un plafon comun de familii care pot beneficia de spermă de la un singur donator, să creeze un registru european și să elimine anonimatul donatorilor. Deși se lucrează la o reglementare la nivel european care ar putea intra în vigoare în 2027, măsurile menționate nu sunt încă incluse în propuneri.
