În continuarea discuției despre intervențiile neurochirurgicale, ne concentrăm pe durata acestora, echipa necesară în sala de operație și provocările întâmpinate în îndepărtarea tumorilor cerebrale. De asemenea, vom explora diferențele dintre chirurgia cerebrală și cea spinală, riscurile asociate, precum și stadiul actual al tehnologiei în România.
Durata intervențiilor neurochirurgicale variază semnificativ în funcție de complexitatea acestora. Unele proceduri simple, precum cele pentru herniile de disc, pot dura între 15 și 30 de minute, însă intervențiile complexe pot dura până la 12 ore. Este esențial ca echipa chirurgicală să se schimbe la intervale regulate pentru a menține concentrarea și siguranța pacientului.
În ceea ce privește echipa din sala de operație, aceasta ar trebui să fie bine structurată. Ideal, ar trebui să existe un chirurg principal, un anestezist senior, un tehnician de anestezie și câțiva asistenți care să ajute pe parcursul intervenției. Totuși, în realitate, echipele pot fi reduse, mai ales în spitalele din România, unde resursele sunt limitate.
Referitor la tumorile cerebrale, unele dintre ele sunt considerate „inoperabile” din cauza riscurilor de a afecta funcții esențiale ale creierului. Tumorile infiltrative, de exemplu, se pot răspândi în zone funcționale, iar încercarea de a le îndepărta complet poate provoca deficite neurologice severe. În astfel de cazuri, se pune accentul pe păstrarea calității vieții pacientului.
Diferențele dintre chirurgia cerebrală și cea spinală sunt remarcabile. Chirurgia cerebrală implică operații directe pe țesutul nervos, în timp ce chirurgia spinală se concentrează pe structurile din jur, cum ar fi oasele coloanei. Riscurile sunt, în general, mai controlabile în chirurgia spinală, unde se pot utiliza tehnici minim invazive.
Riscul de paralizie în urma unei intervenții pe coloana vertebrală este scăzut, dar în cazul intervențiilor care vizează măduva spinării, acesta crește. Monitorizarea electrofiziologică în timpul acestor operații ajută la prevenirea leziunilor.
Intervențiile chirurgicale la copii sunt diferite față de cele la adulți, având în vedere plasticitatea neurologică crescută a copiilor, care le oferă un potențial mai mare de recuperare. Cu toate acestea, riscurile legate de volumul sangvin mic și de timpul de intervenție sunt semnificative.
În ceea ce privește infrastructura din România, deși progresele au fost notabile, există încă domenii, precum neurochirurgia funcțională, unde intervențiile sunt limitate din cauza lipsei de echipamente moderne. De asemenea, există o nevoie de educație continuă în rândul medicilor pentru a integra tehnologiile moderne.
