Operațiile pe creier sunt adesea învăluite în mituri și temeri, de la riscurile de paralizie până la pierderea memoriei. Dr. Andrei Brînzeu, medic primar neurochirurg, oferă o perspectivă asupra acestui domeniu fascinant și complex.
În practica sa, cele mai frecvente afecțiuni întâlnite sunt cele degenerative ale coloanei vertebrale, cum ar fi durerile de spate, care constituie aproximativ 60% din intervențiile neurochirurgicale. Aceste operații sunt de obicei scurte și cu un risc vital scăzut, ceea ce le face frecvente în spitalele mai mici.
În spitalele mari, se concentrează mai mult pe traume craniene, hemoragii intracerebrale și tumorile cerebrale, acestea din urmă putând reprezenta aproape jumătate din activitatea unui neurochirurg. Tumorile cerebrale se împart în trei categorii: glioame, tumori ale învelișurilor și metastaze.
În ceea ce privește grupele de vârstă, traumatismele severe sunt mai frecvente la tineri, în timp ce tumorile cerebrale afectează mai des adulții vârstnici. La copii, tumorile cerebrale sunt cele mai întâlnite după leucemii.
Tehnicile minim invazive au început să fie utilizate pe scară largă în neurochirurgie, având ca scop reducerea traumei asupra țesuturilor și accelerarea recuperării pacienților. Aceste metode includ microchirurgia asistată de microscop, endoscopia și chirurgia tubulară, care permit incizii mai mici și o recuperare rapidă.
Chirurgia în zonele elocvente ale creierului, care controlează funcții esențiale precum vorbirea și mișcarea, necesită o atenție deosebită pentru a evita complicațiile neurologice. Echilibrul între îndepărtarea tumorii și conservarea funcției este crucial, mai ales în cazul tumorilor agresive.
Printre miturile frecvente se numără frica de a nu se mai trezi după operație sau de a suferi modificări de personalitate. În realitate, majoritatea pacienților se trezesc în aceleași condiții ca înainte de intervenție. Riscurile sunt discutate deschis și trebuie explicate pacienților pentru a-i ajuta să ia decizii informate.
Intervențiile pot varia semnificativ în funcție de context, de la o atmosferă controlată în spitalele private, unde echipele sunt bine coordonate, la dinamica rapidă din situații de urgență. Indiferent de circumstanțe, rigoarea și atenția la detalii rămân esențiale.
