Ce este fractura de platou tibial?
Platoul tibial reprezintă zona superioară a tibiei, care formează baza articulației genunchiului. Această structură are rolul de a prelua și distribui forțele transmise de la femur către restul membrului inferior. O fractură în această zonă poate apărea din diverse motive:
- Accidente cu intensitate ridicată (de exemplu, accidente rutiere, căderi de la înălțime).
- Traumatisme minore, în special la persoanele cu osteoporoză.
Aceste fracturi pot varia de la simple la complexe, în funcție de localizare și severitate. Clasificarea Schatzker este frecvent utilizată pentru a le descrie, incluzând șase tipuri, de la fracturi simple laterale până la fracturi bicondilare cu deplasare complexă.
Importanța tratamentului și a recuperării
Tratamentul poate fi conservator (pentru fracturile fără deplasare) sau chirurgical (pentru cele cu deplasare semnificativă sau instabilitate). După intervenție, procesul de recuperare devine esențial. Fără o recuperare corespunzătoare, pacientul riscă rigiditate, pierderea mobilității articulare și artroză posttraumatică.
Planul de recuperare trebuie să fie adaptat nevoilor și condiției fizice a fiecărui pacient.
Faza 1 (0-6 săptămâni): Protecție și mobilitate ușoară
Această perioadă este crucială pentru a permite vindecarea inițială a osului. În mod obișnuit:
- Genunchiul este imobilizat cu o orteză, menținându-l într-o poziție stabilă.
- Sprijinul pe membrul afectat nu este permis (de obicei, timp de 6 săptămâni), pentru a nu compromite consolidarea osoasă.
- Sunt permise mișcări pasive sau active ușoare, cum ar fi flexia/extensia genunchiului (în orteză, cu limite impuse de medic).
- Se recomandă exerciții izometrice (contracții statice) pentru a menține tonusul musculaturii coapsei (cvadriceps și ischiogambieri) și a gambelor.
Exerciții recomandate:
- Contracții izometrice ale cvadricepsului: 5-10 secunde, de 10-15 ori, de 3-4 ori pe zi.
- Mobilizare pasivă a genunchiului cu ajutorul terapeutului sau al unei biciclete pasive (până la 30-45 de grade la început, crescând treptat).
- Mișcări ale gleznei pentru prevenirea edemului (flexie dorsală/plantară).
Faza 2 (6-12 săptămâni): Creșterea mobilității și reînceperea sprijinului
La 6 săptămâni, dacă radiografiile arată consolidarea parțială a fracturii, se poate începe sprijinul progresiv:
- Se începe cu sprijin parțial (folosind cârje sau cadru de mers), crescând treptat la sprijin complet.
- Se crește treptat gradul de flexie a genunchiului (până la 90-100 de grade și mai mult).
- Se introduc exerciții de tonifiere ușoară (de exemplu, extensii ale genunchiului fără greutate suplimentară, abducții de șold).
Exerciții recomandate:
- Ridicarea pe vârfuri (sprijin bilateral, la început).
- Ridicări ușoare de bazin (podul – „bridge”).
- Flexia și extensia activă a genunchiului (până la limita durerii).
- Exerciții de propriocepție ușoară (de exemplu, stat pe un picior sprijinit cu degetele pe un perete).
Faza 3 (12-24 săptămâni): Consolidarea forței și a echilibrului
În acest interval, fractura este de obicei bine consolidată. Obiectivul devine recâștigarea forței și a stabilității genunchiului:
- Exerciții de forță progresivă cu benzi elastice sau greutăți mici (de exemplu, extensii și flexii din șezând).
- Mers pe suprafețe inegale pentru stimularea propriocepției.
- Exerciții de echilibru și stabilizare (de exemplu, stat pe o pernă de echilibru).
Exerciții recomandate:
- Genuflexiuni parțiale (în siguranță, cu sprijin).
- Urcat și coborât trepte (sub supraveghere).
- Bicicletă staționară, la început fără rezistență, apoi cu creștere treptată.
Faza 4 (după 6 luni): Revenirea la activități intense și sport
În funcție de tipul fracturii și evoluția fiecărui pacient, după 6 luni (sau mai mult), se pot relua:
- Alergarea ușoară pe teren plan.
- Exerciții avansate de forță și pliometrie (sărituri ușoare).
- Sporturile de impact (fotbal, baschet) doar după evaluarea medicului și a kinetoterapeutului.
Leziuni asociate
Adesea, la aceste fracturi apar și:
- Rupturi de ligamente (LIA, LCM, LCL).
- Leziuni de menisc.
- Leziuni vasculare (artera poplitee).
- Leziuni nervoase (nervul peronier).
Complicații potențiale
Printre complicațiile posibile se numără:
- Artroză posttraumatică (din cauza afectării cartilajului articular).
- Infecții (în cazul intervenției chirurgicale deschise).
- Calus vicios (vindecare anormală a fracturii).
- Rigiditate a genunchiului (dacă recuperarea este întârziată).
Sfaturi esențiale
- Fii consecvent(ă): exercițiile zilnice și mobilizarea controlată sunt cheia succesului.
- Nu forța durerea: dacă exercițiile provoacă durere acută, discută cu terapeutul.
- Monitorizează semnele de complicații (umflare excesivă, durere severă, roșeață sau febră).
- Controlează alimentația: asigură-te de aportul adecvat de calciu, vitamina D și proteine pentru consolidarea osoasă.
- Vizitează regulat medicul ortoped: radiografiile de control sunt obligatorii!
Concluzie
Fractura de platou tibial este o leziune care necesită răbdare și disciplină. Cu un plan personalizat de recuperare, sprijin din partea echipei medicale și motivație, poți reveni la un stil de viață activ și chiar la sportul preferat. Nu te grăbi, urmează indicațiile specialiștilor și îngrijește-ți corpul!
