Mihai Viteazul nu a cucerit Transilvania din motive patriotice, ci pentru a-și proteja tronul. Bătălia de la Șelimbăr, desfășurată lângă Sibiu, a fost punctul culminant al acestui conflict, având loc la sfârșitul lunii octombrie 1599.
La 1 noiembrie 1599, Mihai Viteazul a intrat în Alba Iulia, simbolizând prima unificare dintre Transilvania și Țara Românească, un ideal care a influențat profund istoria românilor, în special în secolul al XIX-lea.
Unificarea a fost rezultatul unei campanii militare, inițiate de Mihai, care a fost influențată de schimbările politice din Transilvania. Deși inițial nu dorea să invadeze, situația s-a schimbat drastic când Sigismund Báthory a cedat conducerea principatului Habsburgilor.
Mihai a semnat un tratat favorabil cu împăratul Rudolf al II-lea, obținând resurse financiare și recunoașterea domniei sale pe viață. Cu toate acestea, după ce Sigismund s-a întors în Transilvania, Mihai a fost pus în fața unei amenințări directe la adresa tronului său.
Cardinalul Andrei Báthory, susținut de Polonia și de turci, a început să comploteze împotriva lui Mihai, ceea ce a determinat domnitorul să acționeze rapid. Istoricii subliniază că decizia de a invada Ardealul a fost una pragmatică, nu națională, având în vedere că Mihai risca să fie înconjurat de forțe ostile.
