Gara Turnu Roșu, un simbol istoric al legăturii feroviare între Transilvania și Regatul României, se află într-o stare de abandon. Situată pe Valea Oltului, clădirea a fost inaugurată pe 1 august 1910, marcând momentul în care rețeaua feroviară a Transilvaniei s-a conectat cu cea a României, printr-o linie care traversa Defileul Oltului.
Recent, au trecut 125 de ani de la deschiderea căii ferate ce lega Sibiu de București, și care oferea un traseu spectaculos, dar provocator, prin Carpați. Linia ferată a fost construită între 1896 și 1901 sub îndrumarea Direcției Generale CFR, având scopul de a scurta distanța între cele două regiuni prin trecătoarea Turnu Roșu.
La inaugurare, gara a fost primită cu entuziasm în România, unde trenul inaugural a adus un număr mare de călători, în special ofițeri, din diverse colțuri ale țării. Deși deschiderea a fost marcată de o atmosferă de sărbătoare, aceleași ape ale Oltului care au adus viață căii ferate au provocat și distrugeri, inundând gara și satul Turnu Roșu.
În prezent, gara este aproape părăsită, înconjurată de șantierele autostrăzilor Sibiu–Făgăraș și Sibiu–Pitești. Peisajul a suferit modificări semnificative, iar vegetația a acoperit liniile secundare ale stației. Deși circulația feroviară s-a redus, calea ferată rămâne un loc de interes istoric și turistic, prin peisajele sale montane și prin legătura cu evenimentele din trecut.
Pe lângă gara în sine, zona oferă și alte atracții, cum ar fi Mănăstirea Turnu Roșu, datând din 1601, și traseele turistice care duc spre Munții Făgăraș. În ciuda stării sale actuale, Turnu Roșu continuă să fie un loc de vizitat din motive istorice și naturale.
