Jonathan, o broască țestoasă gigant de Aldabra, își sărbătorește vârsta impresionantă de 194 de ani, fiind recunoscută ca cel mai bătrân animal terestru din lume. Această țestoasă trăiește pe insula Sfânta Elena din Atlanticul de Sud și a fost subiectul unor cercetări recente care vizează ADN-ul său.
Un studiu publicat în Science Advances sugerează că genele lui Jonathan ar putea oferi indicii valoroase pentru dezvoltarea unor tratamente destinate încetinirii procesului de îmbătrânire la oameni. Echipa de cercetători a analizat genomul și epigenomul său, descoperind 287 de variante genetice asociate cu protecția împotriva daunelor celulare.
„Jonathan are gene remarcabile care facilitează repararea ADN-ului și reduc inflamațiile”, afirmă Justin Gerlach, cercetător la Universitatea Cambridge. Aceasta sugerează că, în pofida vârstei înaintate, Jonathan continuă să exprime gene esențiale pentru sănătatea celulară, spre deosebire de oameni, unde aceste funcții se degradează mai devreme.
Secretul longevității lui Jonathan ar putea fi legat de metabolismul său lent, care reduce daunele ADN-ului acumulate de-a lungul timpului. „Rata metabolică este semnificativ mai scăzută comparativ cu a noastră”, adaugă Gerlach, ceea ce contribuie la un număr mai mic de reacții chimice în celule.
Starea mitocondriilor lui Jonathan, responsabile pentru producerea energiei, este de asemenea bine conservată. Dr. Stephen Clark, fondatorul Fundației Kallel, menționează că sănătatea mitocondriilor este crucială pentru speciile longevive, iar rezultatele obținute în cazul lui Jonathan sunt similare cu cele observate la supercentenarii umani.
Deși data nașterii sale exacte rămâne necunoscută, o fotografie din 1882 îl prezintă deja ca adult. Jonathan a fost adus pe insula Sfânta Elena din Seychelles ca un „dar exotic” pentru un administrator colonial, salvându-se astfel de capturarea de către echipajele navelor de explorare.
În ciuda faptului că a pierdut vederea din cauza cataractei, Jonathan cântărește aproximativ 180 de kilograme și continuă să fie activ. Studiile asupra ADN-ului său ar putea deschide noi orizonturi în medicina umană, cu scopul de a dezvolta medicamente care să îmbunătățească sănătatea mitocondrială.
„Genomul lui Jonathan este o hartă a rezilienței celulare care poate conduce la tratamente pentru oameni”, afirmă Dr. Clark. Echipa sa planifică studii clinice în următorii ani pentru a explora aceste posibilități.
Pe măsură ce cercetările avansează, se conturează o imagine tot mai clară a mecanismelor care permit unor organisme să atingă o longevitate excepțională. Aceste descoperiri stârnesc un interes crescut în domeniul cercetării îmbătrânirii umane și ar putea oferi informații valoroase pentru prevenirea cancerului.
