Toamna astronomică debutează pe 22 septembrie, dată la care ziua și noaptea au o durată aproape egală pe glob.
Acest fenomen, cunoscut sub numele de echinocțiu de toamnă, se produce datorită poziției Pământului față de Soare. În această zi, axa terestră nu este înclinată nici spre Soare, nici departe de acesta, rezultând o distribuție uniformă a luminii și întunericului.
În emisfera nordică, echinocțiul marchează finalul verii și începutul toamnei, în timp ce în emisfera sudică, acesta semnalează sfârșitul iernii și începutul primăverii.
Deși termenul „echinocțiu” derivă din cuvintele latine aequus (egal) și nox (noapte), realitatea este că, datorită refracției luminii în atmosferă, ziua durează puțin peste 12 ore – aproximativ 12 ore și 6 minute la ecuator și 12 ore și 16 minute la 60 de grade nord.
O modalitate simplă de a observa acest fenomen este să ieșiți la apus pe 22 septembrie, când soarele va coboară exact spre vest, un lucru care se întâmplă doar în martie și septembrie.
Persoanele din diverse culturi antice au observat și au încorporat acest fenomen în arhitectura lor. De exemplu, la Chichén Itzá din Mexic, umbrele triunghiulare create de echinocțiu pe Piramida lui Kukulcán seamănă cu un șarpe coborând pe trepte. La Angkor Wat din Cambodgia, răsăritul soarelui se aliniază perfect cu intrarea principală.
Toamna va continua până la solstițiul de iarnă din 21 decembrie, cea mai scurtă zi a anului, iar următorul echinocțiu va avea loc pe 20 martie 2026, marcând începutul primăverii.
