Pe 7 august, credincioșii din România sărbătoresc Sfânta Teodora de la Sihla, recunoscută ca prima româncă trecută în rândul sfinților. Teodora a fost fiica lui Ștefan Joldea, un ofițer de artilerie la Cetatea Neamțului, și a avut o viață dedicată spiritualității.
După ce s-a căsătorit cu Elefterie, Teodora și-a îmbrățișat viața monahală, intrând la Schitul Vârzărești din Vrancea, în timp ce soțul său s-a retras la Schitul Poiana Mărului. Ea a devenit ucenica egumenei Paisia, dar, din cauza amenințărilor turcești, s-au mutat în Munții Buzăului, unde au petrecut zece ani de nevoință.
Teodora a fost condusă de ieroschimonahul Pavel în zona Sihlei, unde a locuit într-un bordei părăsit, dedicându-se vieții de pustnic. Acolo a trăit în post și rugăciune, adesea hrănindu-se cu fructele pădurii și cu o plantă denumită „iarba dulce”.
După moartea duhovnicului său, Teodora a rămas necunoscută timp de câțiva ani, până când doi frați din Sihastria au avut o viziune cu ea. Aceștia au adus un preot pentru a o împărtăși, iar Teodora a murit cu cuvintele „Slavă Ție, Doamne, pentru toate”.
Trupul ei a fost așezat în peștera unde a trăit, iar mai târziu a fost mutat în biserica Schitului Sihla, după ce familia domnitorului Mihail Sturza a renovat locul. Moastele au fost mutate ulterior în Lavra Pecerska din Kiev, unde este venerată cu numele de Sfânta Teodora din Carpați.
În 1992, Sinodul Bisericii Ortodoxe Române a oficializat canonizarea Sfintei Teodora, stabilind ziua de 7 august ca zi de praznuire.
