Sfantul Ioan Gura de Aur, una dintre cele mai proeminente figuri ale Bisericii Ortodoxe, s-a născut la Antiohia între anii 344 și 354. La vârsta de 20 de ani, a fost botezat și a studiat filosofia și retorica sub îndrumarea unor mentori renumiți. A fost hirotonit diacon în 381 și preot în 386, iar ulterior, în anul 398, a devenit patriarh al Constantinopolului.
În timpul mandatului său, Ioan Gura de Aur a implementat reforme importante, îmbunătățind atât viața cetății, cât și a preoților, renunțând la luxul reședinței episcopale și promovând un trai modest. Criticile sale la adresa corupției din rândul elitei au generat numeroase dușmănii, cel mai notabil dintre adversarii săi fiind patriarhul Teofil al Alexandriei.
Conflictul s-a intensificat după ce Ioan a oferit adăpost unor grupuri persecutate, ceea ce a dus la convocarea sa într-un sinod. Refuzul său de a se prezenta a dus la exilul său în Bitinia în 403, deși a fost repus în funcție pentru o perioadă scurtă. Criticile sale continue la adresa corupției au dus la un nou exil, de data aceasta în Armenia, unde a decedat pe 14 septembrie 407.
După moartea sa, moaștele Sfantului Ioan au fost transportate la Constantinopol și așezate în Biserica Sfinților Apostoli în 438. În 1204, în timpul Cruciadei a IV-a, acestea au fost duse la Roma, dar au fost restituite Bisericii Ortodoxe în 2004.
Sfantul Ioan Gura de Aur a lăsat o moștenire liturgică semnificativă, fiind creatorul Liturghiei care îi poartă numele, folosită frecvent în prezent. Este comemorat de trei ori pe an: pe 13 noiembrie, 27 și 30 ianuarie.
În această zi, Biserica face și pomenirea Sfantului Cuvios Mucenic Damaschin.
