La începutul acestui articol, te invit să reflectezi asupra a trei scenarii cotidiene:
1. Imaginează-ți că stai la masă, cu cafeaua rece și cu gândurile îndreptate spre toate lucrurile pe care trebuie să le rezolvi: să ajungi la timp, să nu uiți nimic, să fii prezent pentru cei dragi.
2. La birou, agenda ta e plină de sarcini, iar prima reacție este să te gândești la toate trebuie-urile: să finalizezi proiectele, să răspunzi la mesaje, să fii prezent la toate întâlnirile.
3. Pe stradă, în mijlocul agitației, simți presiunea de a te mișca rapid, cu gândul că trebuie să ajungi la destinație fără întârziere.
Acest cuvânt mic, dar cu impact profund, trebuie, ne însoțește în viața de zi cu zi. De la părinți, colegi sau societate, trebuie devine uneori un ghid, dar și o povară.
Astăzi, trăim într-o lume care ne impune constant să fim activi și să ne conformăm unor standarde. Algoritmii ne sugerează să fim tot timpul prezenți online, iar societatea ne stabilește criterii de succes pe care trebuie să le urmăm.
Imaginează-ți viața ca pe o aplicație de navigație, unde direcțiile nu sunt întotdeauna alese de tine. Când aplicația se blochează, te vei întreba: „Cât de des aleg eu direcția în care merg?”
Funcția trebuie poate fi utilă atunci când ne ajută să ne organizăm și să ne respectăm angajamentele. Însă, când devine o obligație copleșitoare, ne poate împiedica să ne trăim viața cu adevărat.
Există două tipuri de trebuie: cel extern, care provine din așteptările sociale și frica de a dezamăgi, și cel intern, care se bazează pe valorile personale. Confuzia între cele două poate duce la o viață trăită în umbra așteptărilor altora.
Un exemplu de trebuie extern ar fi: „Trebuie să postez pe rețele sociale pentru a rămâne relevant.” În schimb, un trebuie intern ar putea fi: „Trebuie să petrec timp cu familia mea.”
Îți propun un exercițiu: notează toate trebuie-urile din ultima săptămână și transformă-le în dorințe. Observă cum se schimbă percepția asupra lor.
În concluzie, nu putem scăpa de trebuie, dar putem alege cum să ne raportăm la el. Adevărata libertate constă în a recunoaște ce vine din interior și ce este impus din exterior. Astfel, putem transforma trebuie într-un partener în loc de un stăpân.
