„Dacă îmi definesc valoarea prin ceea ce am și, în același timp, ceea ce am se pierde, atunci cine sunt eu?” – o întrebare provocatoare care ne însoțește în viața cotidiană.
Într-o seară aglomerată, am observat două scene contrastante. Pe de o parte, un magazin de electronice era plin de clienți grăbiți, în căutarea celor mai bune oferte, cu fețe încordate din cauza fricii de a rata ocazia. Atmosfera era plină de competiție, iar oamenii păreau prizonieri ai consumului.
La câteva străzi distanță, un grup de prieteni savurau momentele petrecute împreună într-o cafenea mică, fără a se lăsa distrași de tehnologie. Râsetele lor umpleau atmosfera, sugerând o bogăție care depășește bunurile materiale.
Psihanalistul Erich Fromm a identificat două modalități fundamentale de a experimenta viața: „a avea” și „a fi”. Prima formă se concentrează pe acumularea de bunuri, statut și succes, în timp ce a doua se axează pe trăirea experiențelor, cultivarea relațiilor autentice și aprecierea momentelor simple.
Problema apare atunci când „a avea” devine singura prioritate, lăsând sufletul gol, chiar dacă mâinile sunt pline de obiecte.
Cultura contemporană promovează constant ideea că achizițiile ne pot aduce fericire. Reclamele ne îndeamnă să credem că bunurile materiale sunt cheia împlinirii, iar rețelele sociale amplifică aceste comparații între stiluri de viață.
Fromm observa că „omul modern trăiește într-o iluzie: că a avea mai mult înseamnă a fi mai mult”. Însă, studiile arată că experiențele și relațiile profunde oferă satisfacție pe termen lung, în contrast cu bunurile materiale.
Mulți dintre noi ne-am surprins gândind că anumite achiziții ne vor aduce liniște sau împlinire, pentru ca apoi să realizăm că adevărata fericire provine din modul în care ne trăim viața.
În psihoterapie, indivizii care se confruntă cu crize existențiale nu regretă lipsa de bunuri materiale, ci timpul petrecut cu cei dragi și curajul de a fi ei înșiși.
Este important să alegem autenticitatea în locul comparației, să valorizăm procesul mai mult decât rezultatul și să ne hrănim sufletul prin relații și experiențe.
Te încurajez să te întrebi: care a fost ultima experiență care te-a făcut să te simți viu? Ce obiect achiziționat s-a dovedit că oferă o bucurie efemeră?
Încearcă un exercițiu simplu: timp de o zi, ori de câte ori simți impulsul de a cumpăra ceva, întreabă-te dacă acel lucru îți va hrăni sufletul sau este doar o necesitate materială. Notează-ți răspunsurile și analizează-le ulterior.
Între „a avea” și „a fi” nu există o alegere definitivă, ci un echilibru necesar. Deși avem nevoie de bunuri pentru a trăi, esențial este să ne definim viața prin experiențe și relații autentice. Așa cum spunea Fromm, „a avea este o iluzie a siguranței; a fi este singura certitudine care nu poate fi furată.”
Adevărata bogăție se află în decizia conștientă de a fi, chiar și în mijlocul presiunilor sociale de a avea.
