Timp de opt ani, între 2009 și 2017, companii asociate cu vicepremierul Dragoș Anastasiu au fost implicate într-un scandal de mită, plătind aproximativ 2.000 de euro lunar unei angajate ANAF. Aceasta a fost realizată sub forma unui contract fictiv de consultanță, menită să evite consecințele unui control fiscal. Suma totală estimată de instanță este de peste 150.000 de euro, incluzând vacanțe și diverse beneficii pentru inspectoare și familia ei.
În februarie 2018, partenerul de afaceri Cristian Băciucu a alertat DNA despre acest sistem de corupție. Ancheta a scos la iveală un contract fictiv asociat cu inspectoarea ANAF, Angela Burlacu, iar Anastasiu a recunoscut semnarea acestuia, considerându-l un act de șantaj. Totuși, a acceptat contractul pentru a proteja compania și angajații de posibile repercusiuni legale.
Pe 22 iunie 2023, Angela Burlacu a fost condamnată la 5 ani și 2 luni de închisoare pentru luare de mită și trafic de influență. Anastasiu nu a fost judecat, având statut de martor în acest caz.
DNA a subliniat că Anastasiu a avut o calitate juridică vagă, descrisă ca „martor-denunțător”, un termen care nu este clar definit în legislația română. Vicepremierul a declarat că nu a fost semnatar al denunțului și că a oferit doar informații utile anchetei.
Guvernul, condus de premierul Ilie Bolojan, a apărat vicepremierul, argumentând că faptele s-au petrecut înainte de preluarea mandatului public și nu afectează activitatea sa actuală. În contrast, PSD a solicitat demisia acestuia, iar președintele Nicușor Dan a calificat situația drept „o mare problemă”.
Instanța a stabilit că inspectoarea ANAF a cerut lui Anastasiu să angajeze o firmă care nu oferea servicii reale, în schimbul protecției în timpul controlului fiscal. Vacanțele de lux și contractele fictive au fost mascate ca servicii comerciale, fără a avea efecte concrete în realitate.
Deși Anastasiu nu a fost inculpat, recunoașterea faptei și condamnarea recentă a inspectoarei ANAF ridică întrebări morale serioase. În contextul în care vicepremierul conduce reforme importante în companii de stat, legitimitatea sa este pusă sub semnul întrebării. În majoritatea democrațiilor, un scandal de această amploare ar fi dus la demisia imediată a oficialului implicat.
