După pandemia de coronavirus, un număr semnificativ de persoane au început să se confrunte cu anxietate sau chiar cu depresie. În cazul anxietății, simptomele pot fi adesea confundate cu un dezechilibru al organismului, ceea ce subliniază importanța efectuării unor analize medicale detaliate.
„Anxietatea manifestă simptome similare cu cele ale spasmofiliei și tetaniei, care sunt cauzate de lipsa de calciu și magneziu. Din acest motiv, este esențial să eliminăm potențialele cauze organice înainte de a trasa un diagnostic psihologic. Este recomandat să consultăm un medic și să ne supunem unor analize. Dacă manifestările nu au suport organic, atunci ne îndreptăm atenția spre aspectul psihologic. Anxietatea, prin definiție, reprezintă îngrijorarea față de unul sau mai multe aspecte ale vieții. Atacul de panică este o exacerbare a anxietății și se manifestă prin simptome precum: palpitații, transpirații, valuri de căldură, valuri de frig, probleme digestive, amețeli, slăbiciune musculară, depersonalizare (senzația că nu ești tu) și derealizare (sentimentul că realitatea este distorsionată).
Este posibil să te trezești în mijlocul nopții transpirat și speriat, fără un motiv aparent. Se spune că atacul de panică este o formă delicată de a-ți reaminti toate alegerile greșite pe care le-ai făcut. În ceea ce privește depresia, aceasta prezintă multiple manifestări. Dacă observăm tulburări de alimentație, tulburări de somn sau dificultăți de concentrare care persistă timp de cel puțin două săptămâni, este un semnal de alarmă. Două caracteristici definitorii ale depresiei sunt inutilitatea – sentimentul că nu mai ai niciun sens pe acest pământ – și lipsa plăcerii – activitățile care odinioară îți aduceau bucurie nu mai au același efect. Noi, psihologii și psihiatrii, ne ghidăm după un manual numit DSM (Manualul de diagnostic și statistica tulburărilor mentale)”, declară Ela Balaj, psiholog în Baia Mare.
Aceste atacuri de panică reprezintă o modalitate prin care organismul nostru își descarcă tensiunea acumulată, însă este vital să învățăm cum să le gestionăm. Unii reușesc să facă asta pe cont propriu, în timp ce alții au nevoie de sprijinul unui psiholog.
„Ceea ce se întâmplă este că organismul nostru, în mod inteligent, atunci când acumulează prea multă tensiune, găsește o cale de a o descărca prin atacul de panică. De aceea, este necesar să învățăm să gestionăm aceste tensiuni. Cum putem face asta? Prin activități care ne reconectează cu noi înșine. Ca măsuri de prevenție, putem practica exerciții de respirație, tehnici de relaxare, meditație, plimbări în natură, pictură, dans sau scrierea într-un jurnal. Râsul este, de asemenea, o terapie eficientă. În momentele de criză, tehnicile de respirație sunt foarte utile. De asemenea, dacă ne simțim extrem de agitați, putem opta să alergăm, să strigăm sau să ne descărcăm energia dând cu pumnul într-o pernă. Există multe metode pe care le putem învăța în timpul terapiei. Este posibil să depășim aceste momente și pe cont propriu, însă până nu identificăm cauza specifică – care variază de la o persoană la alta – stările vor reveni constant”, mai adaugă Ela Balaj.
În cazul în care aceste probleme nu sunt rezolvate, riscurile pot fi semnificative. De aceea, este crucial să căutăm ajutorul unui specialist atunci când ne simțim depășiți. „Dacă reușim doar să gestionăm simptomatologia, este posibil ca anxietatea, atacurile de panică sau depresia să reapară. Vindecarea și tratamentul sunt două aspecte diferite. Am avut clienți care mi-au spus că primele atacuri de panică le-au experimentat cu 10-15 ani în urmă, reușind atunci să le depășească, dar care au revenit treptat, din ce în ce mai intens. Așadar, nu putem generaliza. Fiecare individ simte momentul în care are nevoie de ajutor. În plus, terapia nu trebuie să fie forțată. Psihologul sau psihoterapeutul joacă un rol secundar; actorul principal în acest proces este individul care solicită ajutor”, concluzionează Ela Balaj.
