În orice gospodărie de la țară, prezența câinilor este aproape o regulă, aceștia fiind nu doar loiali stăpânului, ci și apărători ai casei. Totuși, acest articol abordează o altă dimensiune a expresiei „sat fără câini”, care reflectă o stare de dezordine și lipsă de control. Inteligența artificială definește acest concept ca un loc în care haosul domnește, iar regulile nu sunt respectate.
În ultimele trei decenii, satele au fost lăsate fără „câini”, adică fără lideri care să asigure ordinea și să protejeze comunitatea. Acest lucru a dus la degradarea unor zone odată prospere, unde se aflau fabrici, livezi și terenuri fertile. Acum, aceste locuri au fost înlocuite de centre comerciale și clădiri de birouri, în beneficiul investitorilor străini.
România, deși bogată în resurse, se confruntă cu o criză a produselor locale, din care multe sunt înlocuite cu importuri. Aducerea în discuție a crizelor multiple – sanitare, economice și financiare – subliniază dificultățile cu care se confruntă cetățenii, care sunt nevoiți să facă față costurilor tot mai mari ale vieții.
În această atmosferă, solidaritatea devine esențială, nu doar între cetățeni, ci și față de cei care au venit din alte colțuri ale lumii. În timp ce adevărații câini autohtoni sunt nevoiți să rămână închiși, în lanțuri, mediul economic și social continuă să se transforme.
