Un bărbat din Pașcani, Dan C., a inițiat un proces prin care își dorește să dovedească faptul că tatăl său a fost condamnat politic. Fapta pentru care a fost judecat nu se încadrează în normele obișnuite ale legii privind persoanele persecutate de regimul comunist, dar este similară cu multe alte cazuri din trecut, când agricultorii au fost pedepsiți pentru simpla dorință de a-și păstra proprietatea.
Dan C. susține că în 1962, tatăl său, M.C., a refuzat să se alăture Gospodăriei Agricole Colective (GAC). Atunci, regimul comunist intensificase colectivizarea agriculturii, iar țăranii care nu predau pământul erau puși în fața unor măsuri severe. Tatăl său a fost nevoit să refuze o ofertă de schimb pentru un teren degradat, ceea ce a dus la confiscarea bunurilor sale.
În aprilie 1963, M.C. a intrat pe terenul pe care-l considera al său, arând și semănând o suprafață de 1.440 mp. Drept răspuns, autoritățile l-au arestat, iar în iulie a fost condamnat la un an de închisoare corecțională. Deși pedeapsa putea fi mult mai severă, efectele condamnării asupra familiei sale au fost devastatoare, inclusiv stigmatizarea socială și dificultăți financiare.
La 61 de ani de la această condamnare, Dan C. cere acum să se recunoască faptul că a fost vorba despre o condamnare politică. Deși legislația actuală nu menționează Decretul 151/1950 ca având caracter politic, există posibilitatea ca această caracterizare să fie stabilită prin decizie judecătorească.
Direcția Regională a Finanțelor Publice a contestat cererea lui Dan C., argumentând că tatăl său nu a fost un condamnat politic, ci un infractor de drept comun. Totuși, judecătorii au decis că M.C. s-a opus măsurilor comuniste de colectivizare, ceea ce constituie un motiv valid pentru recunoașterea caracterului politic al condamnării.
Dacă hotărârea Tribunalului se va menține, Dan C. ar putea beneficia de o indemnizație lunară între 350 și 700 de lei, conform legii pentru urmașii persoanelor persecutate politic.
