Scriitoarea iraniană Parinoush Saniee a participat la Festivalul Internațional de Literatură și Traduceri (FILIT) din Iași, unde a discutat despre relația complexă dintre părinți și copii, precum și despre tăcerea care uneori domină aceste relații. În cadrul unei întâlniri cu elevii, autoarea a subliniat cum literatura poate deveni un instrument de conectare între culturi diverse.
Discuția a fost centrată pe romanul său, Tatăl celuilalt copil, care explorează suferința unui copil care nu reușește să comunice deschis cu părinții săi. Saniee a subliniat că, deși atât copiii, cât și părinții suferă, copiii sunt adesea cei care resimt mai acut tăcerea și neînțelegerea. „Copilul este cel care suferă cel mai mult”, a afirmat autoarea, explicând că dificultățile de comunicare se acumulează în timp, lăsând cicatrici emoționale adânci.
Autoarea a discutat și despre diferitele moduri în care iubirea este exprimată între părinți și bunici, menționând că bunicii pot oferi o formă de iubire mai liberă, fără presiunea educației directe. Aceasta a spus că părinții, deși iubitori, trebuie să impună limite, ceea ce poate duce la neînțelegeri cu copiii.
Sanineh a abordat, de asemenea, tăcerea ca un mecanism de apărare. Ea a explicat că, în societatea iraniană, lipsa de comunicare poate duce la forme de revoltă, iar tăcerea devine o strategie de autoapărare, nu doar o incapacitate de a se exprima. Aceasta a făcut legătura între experiențele personale ale personajului Shahab și realitatea socială din Iran, subliniind că lipsa de opțiuni de exprimare poate transforma tăcerea în un act de rebeliune.
De asemenea, Saniee a explicat alegerea narativelor din roman, optând pentru două perspective: a lui Shahab și a mamei sale. Aceasta diversitate de voci ilustrează modul în care percepția asupra unei persoane poate varia în funcție de cel care observă.
