Apneea obstructivă în somn, o afecțiune caracterizată prin oprirea temporară a respirației pe parcursul nopții, nu doar că provoacă oboseală diurnă, ci este și asociată cu un risc crescut de fibrilație atrială. Această tulburare de ritm cardiac poate duce la accident vascular cerebral, așa cum a explicat dr. Alexandru Bostan, specialist cardiolog la Institutul de Boli Cardiovasculare din Iași, în cadrul evenimentului Zilele Pneumologiei Ieșene.
Evenimentul, desfășurat între 8 și 10 octombrie la Hotel Unirea din Iași, reunește medici pentru prezentări științifice și discuții despre afecțiunile respiratorii. Este acreditat cu 18 puncte EMC de către Colegiul Medicilor din România.
Dr. Bostan a subliniat că aproximativ 50% dintre pacienții cu fibrilație atrială suferă și de apnee obstructivă în somn. Studii recente sugerează că apneea poate dubla riscul de fibrilație atrială, iar în cazurile severe, acest risc crește de patru ori.
„Apneea obstructivă apare când căile respiratorii se îngustează sau se blochează temporar, afectând astfel fluxul normal de aer. Aceste episoade se pot repeta frecvent pe parcursul nopții, iar fiecare oprire a respirației durează, de obicei, cel puțin zece secunde. În aceste momente, nivelul oxigenului din sânge poate scădea, iar organismul reacționează prin mecanisme care pun presiune asupra sistemului cardiovascular”, a menționat medicul.
Printre factorii de risc pentru ambele afecțiuni se numără vârsta, obezitatea, sexul masculin, fumatul și consumul de alcool. Obezitatea, în special, poate duce la îngustarea căilor respiratorii, crescând astfel riscul de apnee.
„Apneea obstructivă poate dubla riscul de accident vascular cerebral, chiar și atunci când se iau în considerare fibrilația atrială și hipertensiunea arterială”, a avertizat dr. Bostan.
Diagnosticul apneei obstructive implică o evaluare atentă a simptomelor și a istoricului medical al pacientului. Sforăitul puternic, pauzele de respirație observate și trezirile frecvente pot indica o posibilă afecțiune. Totuși, absența somnolenței diurne nu exclude diagnosticul de apnee.
„Confirmarea se face printr-un studiu de somn. Polisomnografia este metoda standard, dar există și dispozitive portabile care pot fi utilizate acasă”, a adăugat el.
În plus, anumite stimulatoare cardiace pot ajuta la identificarea pacienților cu risc de apnee obstructivă, monitorizând modificările respiratorii nocturne. Aceste dispozitive pot oferi un indice de riscuri, dar nu înlocuiesc investigațiile necesare pentru un diagnostic corect.
Tratamentul apneei obstructive cu CPAP, un aparat care menține căile respiratorii deschise, poate ajuta, dar nu garantează prevenirea fibrilației atriale. Dr. Bostan a menționat că unele studii sugerează o asociere între utilizarea CPAP și o evoluție mai lentă a fibrilației atriale, dar acest lucru nu este confirmat de toate cercetările.
Pentru pacienții cu ambele afecțiuni, o abordare integrată este esențială, care să includă managementul greutății, reducerea consumului de alcool și controlul hipertensiunii arteriale. „Pentru a gestiona fibrilația atrială și apneea, este important să adoptăm o strategie cuprinzătoare”, a concluzionat medicul.
