Se consideră că locul natal reprezintă cel mai frumos colț al lumii pentru fiecare persoană. Această afirmație poate fi sinceră sau poate ascunde interese mai puțin evidente. Eu, de-a lungul timpului, am avut un devotament profund față de satul meu, situat la intersecția apelor, un nume încă misterios din punct de vedere etimologic. Îi mulțumesc pentru tot ce mi-a oferit, atât pe plan educațional, cât și spiritual, conturându-mi drumul vieții, chiar și după ce m-am distanțat fizic de el, fără a-l părăsi sufletește.
Am încercat să răsplătesc tot ce am primit și am purtat cu mândrie numele și valorile acestuia în țară și în lume, fie că am fost „persoană fizică” sau participant la diverse evenimente științifice și culturale. Am putut observa simbolul satului, cocoșelul, de la distanțe mari, inclusiv din Roma, lângă Columna lui Traian. Am dedicat timp scrierii despre Voșlobeni, fiind prezent în publicații și cărți, explorând adânc trecutul și istoriile neamului meu. Am apreciat realizările înaintașilor și contemporanilor, bucurându-mă de sprijinul unor prieteni adevărați, fără a lăsa răutățile celor invidioși să mă demoralizeze.
În calitate de jurnalist, am avut ocazia să sprijin oameni în momente dificile și să întâlnesc personalități deosebite. Am fost prezent la evenimentele importante ale comunității, fie ele vesele sau pline de tristețe. La începutul lui noiembrie, conform tradiției, ne amintim de strămoșii noștri, fiind o ocazie de a aprinde lumânări în cimitirul de pe deal, „Sub Luci”, pentru a-i cinsti. Această zi ne oferă ocazia de a evoca amintiri și de a ne ruga pentru cei care ne-au lăsat.
Ceilalți rămași pe pământ continuăm să ne îndeplinim sarcinile până la ultima chemare. Viața continuă, iar noi navigăm printre diverse încercări, căutând mereu țărmul Speranței. Vine însă un moment când toate lucrurile se schimbă, iar speranța, chiar și cea mai palidă, persistă. Există un sentiment de credință care ne îndeamnă să ne gândim la viitor, la ceea ce va urma.
Într-o zi, se va întâmpla ceva uimitor: cei care au plecat vor reveni. Cum se va întâmpla acest lucru? Răspunsul rămâne necunoscut, dar cert este că divinitatea are planurile Sale. De-a lungul istoriei, sacrificiul a fost o constantă, iar omenirea a acumulat o povară considerabilă. La o eventuală revenire, întrebarea rămâne: suntem pregătiți pentru acest moment?
„Amin!” – Așa să fie!, spunea Fecioara Maria, în fața unei mari minuni. Totuși, în acel moment, nu se știa ce va aduce viitorul. „Aștept învierea morților și viața veacului ce va să fie. Amin”.
