Recent, concentrațiile crescute de săruri din pârâul Corund și râul Târnava Mică, observate după 10 iunie 2025, au dus la dispariția masivă a faunei piscicole pe întreaga lungime a Târnavei Mici. De asemenea, comunitățile de nevertebrate macrozoobentice au suferit, probabil, un impact similar sever.
Strategiile de gestionare a acestei situații au fost variate, incluzând metode de ocolire a apei sărate de proveniență minieră și diluarea apei râului Târnava Mică cu apă dulce din lacuri. Cu toate acestea, daunele ecologice sunt deja evidente și par a fi ireversibile.
Conform studiilor anterioare, expunerea peștilor la concentrații de sare între 7 și 15 g/L pe o perioadă mai lungă poate fi fatală, iar chiar și concentrații mai mici pot afecta negativ ihtiofauna. De asemenea, o concentrație de 5 g/L de clorură de sodiu în apă poate compromite grav calitatea apei subterane din zonele agricole adiacente.
Seceta agravează problema, deoarece evaporarea apei subterane duce la o concentrare și mai mare de sare în sol, afectând vegetația din jur. Pe 12 iunie 2025, măsurătorile au arătat că în pârâul Corund concentrația de sare a depășit 80 g/L, iar în Târnava Mică s-a înregistrat o valoare de 15,7 g/L.
În perioada 13-14 iunie 2025, au fost inițiate măsurători pentru a evalua mortalitatea peștilor din Târnava Mică, examinând sectoare ale râului și măsurând conductivitatea apei. Datele au arătat o salinitate alarmantă, de exemplu, în apropierea orașului Sângeorgiu de Pădure, conductivitatea a fost de 23,7 mS/cm, indicând o salinitate de 17,3 g/L.
În ciuda dificultăților în evaluarea mortalității, s-au documentat 12 specii de pești decedați, iar numărul acestora este probabil mult mai mare. Evaluările pagubelor continuă, fiind esențial să se determine care specii au supraviețuit poluării cu sare.
Reabilitarea ecologică a râului Târnava Mică necesită acțiuni imediate, inclusiv eliminarea obstacolelor din albie pentru a permite migrarea naturală a peștilor din zonele mai puțin poluate. Totuși, repopularea cu specii din ferme piscicole nu va rezolva problema, deoarece poate duce la o scădere a diversității genetice.
Este crucial să se mențină o monitorizare constantă a faunei piscicole pentru a preveni astfel de situații catastrofale. Ultima evaluare cuprinzătoare a fost realizată în 2014, iar lipsa datelor recente face greu de estimat impactul poluării cu sare asupra ecosistemului.
În concluzie, o gestionare mai atentă a resurselor de apă și o monitorizare periodică sunt esențiale pentru a preveni repetarea unor astfel de dezastre ecologice.
