Filoxera (Philoxera vastatrix) este unul dintre cei mai temutori dăunători ai plantațiilor de viță-de-vie, având originea în Statele Unite ale Americii. Această insectă a fost identificată pentru prima dată în Europa în 1863, în Anglia, după ce europenii au observat prezența ei în America cu câțiva ani mai devreme. Extinderea sa rapidă a avut un impact devastator asupra viticulturii europene, în special în Franța, unde suprafața cultivată cu viță-de-vie a scăzut semnificativ de la 2.440.000 ha în 1875 la 1.690.000 ha în 1903.
Filoxera atacă în principal rădăcinile viței-de-vie, provocând nodozități și tuberozități prin suptul sevei, ceea ce duce la necroza țesuturilor. Această insectă microscopică se poate răspândi ușor prin solul de pe uneltele agricole și se dezvoltă bine în soluri argiloase și compacte, în timp ce vițele rămân indemne în solurile nisipoase.
Până în 1990, specialiștii considerau că filoxera a provocat o „catastrofă națională” în Franța, cu pierderi estimate la zece miliarde de franci aur. Această insectă a fost observată și în alte țări europene, precum Portugalia (1865), Germania (1867) și Italia (1877), iar în România a fost semnalată pentru prima dată în 1881.
În fața acestei amenințări, specialiștii în viticultură au început să dezvolte soluții de combatere, cea mai eficientă fiind altoirea vițelor nobile pe portaltoi rezistenți la filoxeră. Această practică a fost propusă pentru prima dată de profesorul francez Laliman în 1869. În România, primele inițiative de combatere a filoxerei au fost demarate în 1886.
Viticultura modernă a fost astfel împărțită în două etape: pre-filoxerică, care se întinde până în 1863, și post-filoxerică, care a început după descoperirea dăunătorului în Europa. De asemenea, soiurile de viță-de-vie au fost clasificate în funcție de rezistența lor la filoxeră, iar altoirea vițelor a devenit o practică esențială pentru asigurarea viabilității plantațiilor.
Filoxera a dus la apariția unor soiuri rezistente, rezultatul hibridizării între varietăți europene și cele americane. Aceste soiuri rezistente oferă nu doar o protecție împotriva dăunătorului, ci și calitate bună a strugurilor și vinurilor produse.
În concluzie, combaterea filoxerei continuă să fie o provocare pentru viticultori, iar adoptarea unor practici adecvate de altoire și cultivare a soiurilor rezistente este esențială pentru perpetuarea viticulturii.
