Peșterile din Carpați au fost menționate pentru prima dată de către istoricul Strabon, care descria obiceiurile geto-dacilor, referindu-se la o peșteră sacră situată pe un munte numit Kogaion, unde se credea că a trăit Zalmoxis.
Locația exactă a acestei peșteri sacre a fost subiect de dezbatere printre istorici și arheologi, existând mai multe teorii. Unele sugerează că muntele Kogaion ar putea fi în zona masivului Godeanu, în timp ce altele plasează peștera în masivul Polovragi-Cernădiaz, identificând-o cu Peștera Polovragi.
De-a lungul timpului, peșterile din nordul Gorjului au fost documentate ca refugii în fața invadatorilor sau locuri ce ascundeau comori, atrăgând atenția localnicilor și nu numai. Cele mai vechi date topografice referitoare la o cavitate din Oltenia se concentrează asupra peșterii Veterani, cu planuri realizate în jurul anului 1692, păstrate în Arhiva de Război a Marinei Austriece.
Interesul pentru această peșteră a fost determinat de poziția sa strategică, disputată între turci și austrieci. În 1897, geologul G.M. Murgoci a publicat prima lucrare de specialitate în limba română, documentând peștera lui Pahomie (actualmente Peștera Polovragi) și Peștera Muierilor, ambele situate în nordul Gorjului.
Peștera Polovragi a fost cunoscută de comunitățile din apropiere, având o lungime de aproximativ 1000 de metri. Din 1974, a început să fie studiată mai intens de către cercetătorii de la Cercul de Speologie Emil Racoviță și Grupul de Scufundări Subacvatice Subterane (GEES) din București, rezultatele arătând o expansiune a galeriilor la peste 9000 de metri. Se estimează că, prin viitoare explorări, cavitatea va depăși 10.000 de metri.
Zona sudică a masivelor gorjene Vâlcan și Parâng este predominant alcătuită din calcare carstificabile, unde apele au modelat peisaje spectaculoase de-a lungul timpului. Dintre acestea, Cheile Oltețului, cu Peștera Polovragi, Cheile Galbenului cu Peștera Muierilor, și Cheile Sohodolului, cu numeroase peșteri, sunt doar câteva exemple notabile.
În plus, există fenomene rare precum depozitele de terra-rossa și câmpurile de lapiezuri, precum și cavități cu desene rupestre, rezultatul locuirii umane din vremuri străvechi. De asemenea, în zonă se află enigme arheologice, cum ar fi Inelul de Piatră al Sohodolului și diverse perimetre speologice, care continuă să atragă atenția cercetătorilor.
