Volumul de versuri Când toamnele plâng ierni…, scris de Cecilia Gurgui și publicat de Editura Fundației „Scrisul Românesc” în 2016, reprezintă o explorare emoțională a temelor esențiale ale existenței umane. Această lucrare abordează subiecte precum timpul, memoria, sacralitatea locurilor natale, natura și nostalgia pentru o epocă de aur a sufletului.
Titlul volumului, o metaforă personificatoare, sugerează stările emoționale predominante, unde toamna și iarna simbolizează etapele inevitabile ale trecerii timpului. Poeta îmbină două surse de inspirație: legătura profundă cu pământul și valorile tradiționale ale satului românesc, dar și o melancolie legată de trecerea inexorabilă a timpului.
Un aspect central al liricii lui Gurgui este reîntoarcerea la locurile natale, văzute ca un sanctuar sacru. În poezia Desțelenirea, spațiul rural devine un Eden protejat de influențele exterioare. Cuvintele poetului creează o legătură intimă între eul liric și natura înconjurătoare, evidențiind simplitatea rustică și dorința de a păstra sacralitatea acestui loc.
Poezia Pământul aduce un omagiu țăranilor, văzuți ca purtători ai tradițiilor și istoriei, ilustrându-i ca pe niște demiurgi ai spațiului carpatic. Epitetele care descriu caracterul lor și vestimentația tradițională le conferă un statut sacru, subliniind importanța lor în menținerea valorilor naționale.
În ceea ce privește sfera afectivă, versurile dedicate părinților reflectă o venerare profundă, aceștia fiind văzuți ca repere morale într-o lume în criză. Poezia Din poveste evocă figura mamei cu o căldură și o nostalgie specifice, iar Năluca captează sentimentul pierderii și căutarea perpetuă a prezenței materne.
Temele iubirii sunt tratate cu o delicatețe aparte, iar poezia Iubire marină explorează dragostea într-un cadru mitologic, îmbinând natura cu sentimentele umane. Pe de altă parte, poemele ce abordează dramatismul istoriei recente, precum Fragment și Visul, denunță efectele devastatoare ale regimurilor totalitare asupra individului.
Volumul Când toamnele plâng ierni… oferă o mărturie lirică autentică, conturând un univers în care nostalgia și durerea trecerii timpului sunt exprimate prin iubire de neam și devoțiune față de memoria părinților. În spatele elegiei se află o speranță neclintită în reînvierea spirituală și continuitatea valorilor umane.
