Cardiomiopatia takotsubo, denumită adesea „sindromul inimii frânte”, afectează sute de mii de persoane la nivel global, provocând o modificare bruscă a formei și a funcției mușchiului cardiac. Această afecțiune este frecvent declanșată de evenimente stresante, precum pierderea unei persoane dragi.
Pacienții prezintă simptome asemănătoare cu cele ale unui infarct și riscul de deces prematur este de două ori mai mare în comparație cu populația generală. Unii dintre aceștia dezvoltă insuficiență cardiacă, ceea ce poate duce la oboseală cronică și o calitate a vieții scăzută. În prezent, nu există un tratament curativ disponibil.
Recent, cercetătorii au prezentat un studiu clinic inovator care sugerează că un program de exerciții fizice și terapie cognitiv-comportamentală poate îmbunătăți semnificativ recuperarea pacienților. Studiul, desfășurat pe parcursul a 12 săptămâni, a inclus tehnici variate precum înotul, ciclismul și aerobic, demonstrând rezultate promițătoare în restabilirea funcției cardiace.
Informațiile despre această descoperire au fost prezentate la Congresul anual al Societății Europene de Cardiologie din Madrid. Dr. David Gamble, specialist în cardiologie, a subliniat impactul pozitiv al acestor intervenții asupra sănătății pe termen lung a pacienților, menționând importanța legăturii dintre creier și inimă.
Studiul a implicat 76 de pacienți, majoritatea femei, cu o vârstă medie de 66 de ani, împărțiți în grupuri pentru a primi terapie cognitiv-comportamentală, exerciții fizice sau tratament standard. Pacienții din grupul care a urmat terapia cognitiv-comportamentală au beneficiat de 12 sesiuni personalizate, iar cei din grupul de exerciții au participat la un program de activitate fizică adaptat.
Utilizând o tehnică avansată de imagistică, cercetătorii au observat o creștere semnificativă a energiei disponibile inimii în grupurile care au urmat terapia sau exercițiile, comparativ cu cei care au primit tratament standard.
Rezultatele au arătat o îmbunătățire a capacității fizice, pacienții din grupul CBT parcurgând o distanță mai mare, iar capacitatea VO₂ max a crescut semnificativ în ambele grupuri de intervenție. Aceste progrese sugerează că terapiile propuse pot oferi beneficii pe termen lung, reducând riscurile asociate cu sindromul inimii frânte.
