În ultimele decenii, Iranul și Israelul au ajuns să fie considerați dușmani de moarte, cu Iranul declarând în repetate rânduri intenția de a distruge statul israelian.
Între timp, Israelul percepe Iranul ca pe cel mai mare adversar al său. Totuși, această situație nu a fost întotdeauna așa. Până la Revoluția Islamică din 1979, cele două state aveau relații de colaborare. Iranul a fost printre primele țări care au recunoscut Israelul după înființarea sa în 1948, iar Israelul considera Iranul un aliat în fața amenințărilor din partea statelor arabe.
Pe parcursul anilor, Israel a oferit asistență tehnică Iranului, inclusiv instruirea expertului agricol și sprijin militar, plățile fiind efectuate în petrol.
După revoluție, situația s-a schimbat radical. Ayatollahul Khomeini și susținătorii săi au renunțat la orice formă de cooperare cu Israelul, iar retorica iraniană împotriva acestuia a devenit din ce în ce mai vehementă, pe fondul dorinței de a câștiga sprijinul statelor arabe.
Intervenția Israelului în Liban în 1982 a determinat Iranul să sprijine grupările militare locale, cum ar fi Hezbollah, care este acum considerat un aliat strategic al Iranului în regiune.
În prezent, liderul Iranului, ayatollahul Ali Khamenei, continuă politica ostilă față de Israel, contestând în mod repetat Holocaustul. Cu toate acestea, nu toți iranienii susțin această atitudine. Faezeh Hashemi Rafsanjani, fiica unui fost președinte al Iranului, a subliniat că țara trebuie să reevalueze relația cu Israelul, având în vedere evoluțiile internaționale.
Critici ai politicii iraniene, cum ar fi politologul Sadegh Zibakalam, susțin că această poziție a izolat Iranul pe scena mondială. În contrast, susținătorii regimului își mențin sprijinul pentru o politică fermă împotriva Israelului.
Frustrarea în rândul susținătorilor regimului crește din cauza percepției că Iranul nu își asumă un rol activ în confruntarea cu Israelul, mai ales în contextul conflictelor recente din Gaza.
