Pe 3 noiembrie, Armata Română celebrează Ziua Vânătorilor de Munte, o dată importantă în istoria militară a țării.
Instituirea acestei zile a avut loc în urma adoptării, în 1916, a Ordinului Marelui Cartier General nr. 294, care a transformat Școala de Schiori din București, înființată în aceeași an, în Corpul Vânătorilor de Munte. Această unitate a fost structurată în trei batalioane, fiecare cu câte trei companii, avându-l ca lider pe căpitanul Virgil Bădulescu, conform volumului „Calendarul Tradițiilor Militare” (2010).
Corpul Vânătorilor de Munte a fost creat pentru a îndeplini misiuni de recunoaștere, siguranță și legătură, având un rol tactic esențial în regiunile montane ale Carpaților.
În decembrie 1916, Corpul a fost transformat în Batalionul Vânători de Munte, care a luptat cu succes în bătălia de la Oituz, realizând contraatacuri semnificative pentru capturarea unor înălțimi strategice precum Coșna și Cireșoaia.
Unitățile de vânători de munte au avut un rol activ și în Al Doilea Război Mondial, participând la eliberarea Bucovinei și a nordului Basarabiei, avansând în cele din urmă până în munții Caucaz și Crimeea. Pierderile înregistrate de aceste unități între 1941 și 1945 au fost de 74.208 soldați, conform aceleași surse.
După război, vânătorii de munte au trecut printr-o serie de reorganizări, culminând cu desființarea Brigăzii 2 Vânători de Munte în 1961. Aceasta a fost reînființată în 1964, având sediul la Baia Mare și ulterior la Brașov. De asemenea, Batalionul 21 Vânători de Munte a fost înființat, având inițial sediul la Rădăuți.
Unitățile de vânători de munte au fost implicate în activități internaționale de instruire, colaborând cu forțe militare din diverse țări, precum Bulgaria, Franța și SUA, și participând la aplicații multinaționale.
De asemenea, aceste unități au fost desfășurate în misiuni internaționale în regiuni precum Kosovo, Irak și Afganistan, sub egida ONU sau NATO.
