Pe 15 noiembrie 1987, orașul Brașov a devenit centrul unei revolte muncitorești care a marcat un moment crucial în istoria României, contestând regimul dictatorial al lui Nicolae Ceaușescu. Protestul a fost generat de nemulțumirile legate de condițiile precare de trai, incluzând foametea, frigul și reducerile salariale drastice.
Totul a început în noaptea de 15 noiembrie, când muncitorii de la Întreprinderea de Autocamioane Brașov au primit fluturașii de salariu cu rețineri semnificative. Nemulțumirea s-a extins rapid, iar în dimineața următoare, sute de muncitori au ieșit să protesteze în curtea uzinei. Aceștia au pornit într-un marș spre centrul orașului, adunându-se alături de muncitori de la alte uzine și studenți.
În fața Comitetului Județean al PCR, protestatarii au strigat lozinci precum „Jos comunismul!” și „Jos Ceaușescu!”, demonstrând un curaj fără precedent. Un moment simbolic a fost cântarea imnului național, „Deșteaptă-te, române!”, în fața autorităților.
Reacția regimului a fost brutală. Forțele de ordine au intervenit rapid, iar sute de protestatari au fost arestați. Anchetările au fost efectuate în secret, sub supravegherea Ministerului de Interne, iar mulți dintre cei arestați au fost supuși la abuzuri fizice și psihice.
Pe 3 decembrie 1987, Judecătoria Brașov a pronunțat condamnări pentru 61 de participanți la protest, pedepsindu-i cu închisoare și deportări administrative. Acești curajoși au fost judecați pentru tulburarea liniștii publice, iar lista lor rămâne o parte importantă a memoriei colective: Geneti Aurică, Mutihac Florin, Ștefănoiu Ioan și mulți alții.
Documentele din acea perioadă, inclusiv hotărârile judecătorești, sunt disponibile la Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, oferind o privire asupra acestui capitol tumultuos din istoria României.
