Sfanta Mucenita Anastasia Romana a trăit în perioada împăraților păgâni, Deciu și Valerian, între anii 249 și 260. Rămasă orfană de ambii părinți la doar trei ani, a fost crescută de o stareță a unei mănăstiri din apropierea Romei, numită Sofia.
Anastasia s-a remarcat prin frumusețea sa spirituală și trupească, devenind cunoscută printre creștini, dar și printre păgâni. Guvernatorul Probus, intrigat de frumusețea ei, a ordonat ca aceasta să fie adusă în fața lui. Când a fost confruntată, Anastasia și-a afirmat credința în Hristos, în ciuda încercărilor de a fi sedusă de guvernator, care dorea să o ia de soție.
În fața amenințărilor și a torturii, mucenita a răspuns cu curaj, declarând: „Gata sunt să mor pentru Dumnezeul meu, nu doar o dată, ci de sute de ori, dacă este cu putință”. Anastasia a suferit numeroase chinuri, inclusiv mutilări, și a fost în cele din urmă decapitată în afara orașului.
În prezent, la Mănăstirea Grigoriu se păstrează o parte din moaștele Sfintei Anastasia, inclusiv gambele, talpa stângă și mâna dreaptă.
Troparul Sfintei Anastasia Romana evidențiază dedicarea sa față de Hristos, exprimând dorința de a suferi pentru credință și de a primi mântuirea. De asemenea, este comemorată și prin condac, care subliniază virtuțile ei și puterea ei de a aduce tămăduiri celor în nevoie.
În aceeași zi, se fac pomeniri și pentru alți sfinți, printre care: Sfântul Cuvios Avraamie și nepoata sa Maria, Sfântul Mucenic Chiril, Sfintii Mucenici Min și Mineu, Sfântul Sava Stratilatul, Sfânta Cuvioasă Ana, Sfânta Muceniță Melitina și Sfântul Sfintit Mucenic Atanasie.
