Produsul Intern Brut (PIB) reprezintă un indicator esențial pentru evaluarea sănătății economice a unei țări. Acesta reflectă valoarea totală a bunurilor și serviciilor finale produse pe parcursul unui an și servește ca un barometru pentru activitatea economică, influențând în mod direct politicile fiscale și sociale.
În România, calculul PIB-ului este efectuat de Institutul Național de Statistică (INS), care utilizează trei metode principale pentru a obține o imagine de ansamblu asupra economiei:
- Metoda producției: Aceasta analizează contribuția fiecărui sector economic la PIB, evaluând valoarea adăugată brută generată de diversele industrii.
- Metoda cheltuielilor: Această abordare reflectă cererea totală în economie, incluzând consumul gospodăriilor, investițiile, cheltuielile publice și balanța comercială.
- Metoda veniturilor: Aici se examinează cum este distribuită valoarea creată între muncă, capital și stat, prin salarii, profituri și impozite.
Este important de menționat distincția dintre PIB-ul nominal, care este calculat la prețurile curente, și PIB-ul real, care este ajustat pentru inflație. PIB-ul real este considerat mai relevant pentru evaluarea creșterii economice efective.
Un alt aspect semnificativ este PIB-ul pe cap de locuitor, un indicator care oferă o viziune generală asupra nivelului de trai. Când este ajustat la paritatea puterii de cumpărare, acesta permite comparații mai precise între diferite țări.
Deși PIB-ul este un instrument valoros în analiza economică, el nu reflectă complet bunăstarea generală a populației. Nu ia în considerare inegalitatea veniturilor, impactul asupra mediului, activitățile informale, calitatea serviciilor publice sau sănătatea populației. Din acest motiv, economiștii și organizațiile internaționale recurg tot mai des la indicatori suplimentari, precum Indicele Dezvoltării Umane (IDU) sau Indicele Calității Vieții.
